Cișmelele Iașului, demolate!

* doar 17 puncte oficiale de hidratare pentru un oraș întins pe zeci de kilometri, traversat zilnic de mii de elevi, studenți, pensionari, muncitori, turiști și persoane vulnerabile * Specialiștii în urbanism și sănătate publică spun că un oraș modern trebuie să ofere acces facil la apă potabilă gratuită, în special în contextul schimbărilor climatice și al valurilor de căldură tot mai agresive.

În timp ce marile orașe europene transformă accesul gratuit la apă într-un drept urban de bază, Iașul pare blocat într-o realitate care sfidează logica unui municipiu universitar de aproape jumătate de milion de oameni.

În plin sezon cald, când temperaturile depășesc frecvent 30 de grade, iar trotuarele devin adevărate plite încinse, unul dintre cele mai mari orașe ale României funcționează cu doar 17 cișmele publice. Da, doar 17 puncte oficiale de hidratare pentru un oraș întins pe zeci de kilometri, traversat zilnic de mii de elevi, studenți, pensionari, muncitori, turiști și persoane vulnerabile.

În zone circulate intens, cișmelele lipsesc

În alte orașe din România, administrațiile locale au înțeles de ani buni că accesul gratuit la apă nu mai este un moft urbanistic, ci o necesitate publică. La Cluj-Napoca, autoritățile au instalat peste 100 de cișmele moderne cu apă potabilă, integrate inclusiv într-o hartă online pentru cetățeni și turiști. În zilele de caniculă, mesajele administrației sunt clare: hidratați-vă, aveți grijă de cei vulnerabili și de animalele de companie.

La Iași, însă, imaginea este complet diferită. În multe cartiere, oamenii merg kilometri întregi fără să găsească o sursă gratuită de apă. În zone circulate intens, precum bulevardele principale, parcurile mari, stațiile aglomerate sau traseele pietonale, cișmelele lipsesc aproape complet sau sunt insuficiente. În unele cazuri, cele existente sunt defecte, greu accesibile sau ascunse în zone pe care puțini le cunosc.

Iar problema nu este doar una de confort. Pentru mulți ieșeni cu venituri mici, pensionari sau persoane fără adăpost, aceste cișmele reprezintă singura variantă de hidratare gratuită. Într-un oraș în care o sticlă de apă poate costa cât o masă pentru cineva vulnerabil, lipsa infrastructurii publice de acest tip devine o problemă socială reală.

Paradoxul este uriaș. Iașul investește sute de milioane în proiecte de imagine, festivaluri, iluminat arhitectural și reamenajări urbane spectaculoase, dar nu reușește să construiască o rețea extinsă de cișmele moderne, inteligente și accesibile.

În multe capitale europene, acestea sunt dotate inclusiv cu sisteme pentru umplerea sticlelor reutilizabile, boluri pentru animale și senzori de consum. În Iași, discuția pare încă blocată la nivelul „se poate sau nu”.

Cetățenii spun însă că se poate. Și că ar trebui. Mai ales că necesarul nu este uriaș în raport cu bugetul municipalității. Costurile pentru instalarea unei rețele moderne de cișmele sunt infime comparativ cu alte investiții urbane. Specialiștii în urbanism și sănătate publică spun că un oraș modern trebuie să ofere acces facil la apă potabilă gratuită, în special în contextul schimbărilor climatice și al valurilor de căldură tot mai agresive.

Mii de elevi și studenți traversează zilnic orașul fără să aibă acces rapid la apă gratuită

Situația devine și mai sensibilă în apropierea școlilor, universităților și zonelor turistice. Mii de elevi și studenți traversează zilnic orașul fără să aibă acces rapid la apă gratuită. Turiștii care ajung în capitala Moldovei descoperă un oraș spectaculos din punct de vedere cultural, dar surprinzător de slab echipat când vine vorba despre infrastructura urbană de bază.

Mulți ieșeni cer acum un proiect amplu și coerent: dublarea sau chiar triplarea numărului de cișmele, amplasarea lor strategică în cartiere, parcuri, stații de transport și zone pietonale, precum și realizarea unei hărți digitale publice, exact cum există deja în alte orașe.

Pentru că, în final, cel mai important aspect nu este legat de dilema dacă  Iașul și-ar permite sau nu cișmele. Interesant este cum de un oraș care aspiră la statutul de metropolă europeană încă nu consideră accesul gratuit la apă o prioritate urbană fundamentală.

Daniel BACIU