Comori vechi de un secol, uitate în Depoul CFR

Cine a văzut pelicula regretatului Sergiu Nicolaescu „Orient Expres”, a fost mai mult ca sigur plăcut surprins de locomotiva cu aburi care apare ca un leitmotiv al filmului, respectiv dorinţa de sinucidere a eroului principal. Dintr-o dorinţă la fel de distructivă, reprezentanţii CFR Iaşi au abandonat trei locomotive cu aburi în depoul din Iaşi, fără a le asigura măcar conservarea de care ar trebui să se bucure un bun de tezaur. Abandonate la mâna hoţilor de fier vechi, cele 3 locomotive cu abur din depoul ieşean au fost furate bucată cu bucată, în acest moment fiind bune de predat unei firme de colectare a fierului vechi. Clasate în anul 2000, la solicitarea Ministerului Culturii, prin Ordinul nr. 2686/31 iulie 2000, aceste locomotive cu abur, aflate printre bunurile culturale mobile ale Patrimoniului Cultural Naţional la categoria „ştiinţă şi tehnică”, stau de peste două decenii undeva lângă baza pasarelei pietonale care face legătura între Gară şi cartierul Alexandru cel Bun.

Locomotive vechi de un secol, durate bucată cu bucată

Cea mai veche locomotivă cu aburi abandonată în depoul Regionalei Iaşi a CFR datează din anul 1919, fiind construită la Fabrica de locomotive Schwartzkopf. Acesteia îi urmează o locomotivă cu abur de tip 50469, construită în anul 1930 şi o alta, de tip 1501028, construită în anul 1943 de Wiener Lokomotive A.G. O a patra locomotivă cu abur, clasată în tezaurul ţării, de tip 1501120, construită în anul 1944 de Fabrica Henschel & Sohn, se află în acest moment în Depoul Câmpulung Est al Regionalei Iaşi. Valoarea pe piaţa liberă a unei astfel de locomotive variază între 65.000 şi 130.000 de euro. Prin neglijenţa faţă de propriul patrimoniu, reprezentanţii Regionalei CFR Iaşi au făcut ca în acest moment, cele 3 locomotive cu aburi din Depoul Iaşi să fie degradate în proporţie de 90 la sută. În conformitate cu legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, reprezentanţii CFR Iaşi trebuiau să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a locomotivelor, să le asigure securitatea şi să înştiinţeze în termen de 5 zile, Direcţia de Cultură, în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri. În schimb, se pare că reprezentanţii CFR nici au dorit să fie cooperanţi în ce priveşte mâna întinsă de reprezentaţii Direcţiei Judeţene de Cultură Iaşi. „Din verificările noastre, seriile locomotivelor aflate în depoul Iaşi nu corespund cu cele aflate pe lista bunurilor mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional. Ele nu au fost inventariate de noi, pentru că patrimoniul mobil a fost mai puţin vizat până acum. Vom dispune o anchetă, pentru a vedea exact care este situaţia cu aceste locomotive”, ne-a declarat Virgil Băbîi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi.

Pe teritoriul României mai sunt doar 30 de locomotive cu abur

Iaşul deţine, potrivit evidenţelor ministeriale, un număr de 1.019 bunuri mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional, dintre care 445 în fond şi 574 în tezaur, printre care şi cele 4 locomotive cu abur. Cele mai multe dintre aceste bunuri sunt în administrarea Muzeului Literaturii Române şi a Complexului Muzeal „Moldova”. „În mare parte, aceste bunuri mobile au fost clasate, la solicitarea muzeelor. Încercăm ca, în perioada următoare, să convingem Mitropolia Moldovei şi Bucovinei că ar trebui să înceapă o clasare a bunurilor mobile, precum icoane, cărţi vechi sau iconostase, prin intermediul Direcţiei de Cultură, pentru că Mitropolia nu este instituţia specializată, precum Muzeul Literaturii sau Complexul Moldova, pentru a face singură solicitare”, a mai precizat Virgil Băbîi. George Radu Pipa, directorul Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Iaşi, nu a putut fi contactat de reporterii noştri pentru a oferi un punct oficial de vedere. La nivel naţional există înregistrate un număr de 34 de locomotive cu aburi, multe dintre ele aflându-se în patrimoniul unor instituţii publice sau în proprietatea unor societăţi comerciale cu capital privat, rezultate din procesul de reorganizare a SNCFR din perioada 1997-2000. Dintr-un astfel de motiv, clasarea multora dintre aceste locomotive cu abur nu s-a putut declanşa decât la cererea acestor societăţi, în situaţia în care s-ar fi solicitat exportul. Cele care nu au avut şansa restaurării în străinătate, ruginesc sau sunt furate din depourile CFR. (Nelu Păunescu)