Dincolo de cripte. Cine a avut putere în vechiul Iași

* marile familii, oamenii politici, scriitorii, savanții și artiștii orașului pot fi regăsiți într-o hartă tăcută a influenței, desenată printre cavouri și monumente funerare

Cimitirele Iașului nu păstrează doar numele celor dispăruți. Lăcașurile arată cine a avut avere, prestigiu și putere, ce profesii au dominat orașul și ce familii au reușit să-și transmită statutul de la o generație la alta.

Eternitatea, orașul marilor nume

Cimitirul „Eternitatea”, înființat în 1868 la inițiativa primarului și filantropului Scarlat Pastia, poate fi citit ca o enciclopedie în aer liber. Printre aleile sale se găsesc cavouri ale familiilor Balș, Sturdza, Catargiu, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Racoviță sau Șuțu. Locul ocupat, dimensiunea monumentului, marmura, statuile și grilajele din fier forjat continuau ierarhiile orașului celor vii. Familiile bogate își construiau cripte impunătoare, menite să le păstreze numele și după dispariția ultimilor urmași. Pe cele aproximativ 24 de hectare ale cimitirului sunt înhumate sute de personalități. Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Garabet Ibrăileanu, Cezar Ivănescu, Dimitrie Anghel, Mihai Codreanu și Ioanid Romanescu formează o adevărată istorie a literaturii române.

Savanți, artiști și primari, reuniți printre monumente

Cimitirul păstrează și memoria Iașului academic. Aici se află mormintele savanților Petru Poni, Ștefan Procopiu, Grigore Cobălcescu și Radu Cernătescu, nume legate de dezvoltarea chimiei, fizicii și geologiei românești. Lumea muzicii este reprezentată de Eduard Caudella și Gavriil Musicescu, iar istoria teatrului poate fi urmărită prin monumentele actrițelor Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu și Aglae Pruteanu, ale actorilor Miluță Gheorghiu și Teofil Vâlcu. Tot la „Eternitatea” se află și pictorul Sabin Bălașa.

Printre foștii primari și oamenii politici înhumați aici se numără Scarlat Pastia, Vasile Pogor, Nicolae Gane, George Mârzescu, Ioan Manciuc și Emil Alexandrescu. Numele lor apar astăzi pe străzi, școli sau instituții, însă cimitirul îi readuce în contextul familiilor și al epocii din care au făcut parte.

Profesia devenea o formă de putere

Cimitirele mai noi arată schimbarea elitelor Iașului. Dacă în vechile cavouri dominau boierii și marii proprietari, în secolul al XX-lea prestigiul a fost preluat de profesori universitari, medici, militari, ingineri și artiști.

La Cimitirul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sunt înhumați compozitorul Vasile Spătărelu, regizoarea Dorina Rusu și actorul Valeriu Pompiliu Ionescu. La „Buna Vestire” se află soprana Teodora Isarii, actrița Nadejda Cocârlă și sculptorița Viorica Postianu.

Inscripțiile funerare arată cât de importantă devenise profesia. Titlurile de profesor, doctor, general, avocat sau inginer nu erau simple informații biografice, ci semne ale statutului obținut în timpul vieții.

Cimitirul Evreiesc, arhiva unei comunități puternice

Cimitirul Evreiesc din Păcurari păstrează memoria unei comunități care a influențat comerțul, medicina, industria, educația și cultura Iașului. Miile de pietre funerare vorbesc despre negustori, medici, meșteșugari, intelectuali și oameni de afaceri.

Tot aici se află monumente dedicate soldaților evrei căzuți în Primul Război Mondial și victimelor Pogromului de la Iași din iunie 1941. Cimitirul este astfel și o arhivă a unei comunități care a contribuit decisiv la dezvoltarea orașului, dar a fost aproape distrusă.

Mormintele simple spun o altă istorie

Cimitirele arată cine a avut bani și influență, dar și cine nu și-a putut lăsa numele în marmură. Muncitorii, servitorii, oamenii săraci și persoanele fără urmași sunt mult mai greu de identificat.

Un cavou monumental vorbește despre putere și continuitate. O cruce deteriorată sau un mormânt dispărut vorbește despre sărăcie, migrație și uitare. Împreună, acestea formează o hartă socială a vechiului Iași.

Dincolo de cripte nu se află doar morții orașului, ci și ambițiile, averile, profesiile și ierarhiile sale. Unele nume au rămas în manuale. Altele mai pot fi descoperite doar pe o piatră înclinată, la capătul unei alei.

Maura ANGHEL