Drumurile de pământ rezistă! Iașul, între asfaltul din rapoarte și noroiul din realitate

Un document oficial trimis de Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași către Consiliul Județean Iași scoate la iveală o realitate care contrazice flagrant imaginea de „județ modernizat” promovată în ultimii ani. În timp ce cifrele arată spectaculos pe hârtie, terenul spune o poveste mult mai dură: în 2026, Iașul încă se luptă cu drumuri de pământ, pietriș și blocaje absurde.

Oficial, procentul drumurilor asfaltate a crescut semnificativ, de la aproximativ 75% în 2020 la aproape 88% în 2025. O evoluție care, la prima vedere, pare impresionantă. Însă, dincolo de procente, ar trebui să se vadă și în teren această transformare.

Pentru că, în realitate, județul Iași are încă peste 120 de kilometri de drumuri nemodernizate – 86 km pietruiți și aproape 34 km de pământ. Asta înseamnă comunități întregi pentru care modernizarea există doar în rapoarte, nu și în viața de zi cu zi. Înseamnă praf sufocant vara, noroi imposibil iarna și costuri constante pentru cei care își distrug mașinile pe aceste trasee.

Mai mult, documentul relevă un mecanism care ridică serioase semne de întrebare: ani la rând, pe aceleași drumuri s-au făcut lucrări de „întreținere” – scarificări, cilindrări, adaosuri de material pietros. Intervenții care, în esență, nu rezolvă problema, ci o amână. Practic, în locul asfaltării definitive, se preferă soluții temporare, repetate periodic, pe bani publici.

Un exemplu care frizează absurdul vine de pe DJ 244F, între Dolhești și Grozești. Aici, lucrările sunt complet blocate din cauza unui litigiu cu proprietarul unei păduri. Pe traseul drumului există arbori de mari dimensiuni care nu pot fi defrișați, iar autoritățile recunosc că intervenția nu poate avea loc.

Astfel, în anul 2026, într-un județ european, un drum public este practic ostaticul unei păduri și al birocrației, fără nicio soluție concretă la orizont.

Lista tronsoanelor pe care s-au făcut lucrări este lungă și acoperă zone importante din județ – DJ 248D (Ciurea – Tomești – Holboca), DJ 249D (Cristești – Țuțora) , DJ 208G (Hălăucești) , DJ 280 (spre Vaslui). Însă, în multe cazuri, nu vorbim despre modernizări reale, ci despre lucrări de întreținere care trebuie reluate constant. Cu alte cuvinte, bani investiți fără un rezultat definitiv.

În paralel, există contracte și acorduri-cadru în derulare până în 2026, care permit atribuirea continuă de lucrări. Oficial, acestea oferă flexibilitate administrativă. Neoficial, ele ridică întrebări legitime despre eficiența cheltuirii fondurilor și despre strategia reală de modernizare.

Iașul a făcut pași înainte, este perfect adevărat, dar nu suficienți pentru a elimina complet infrastructura precară. Există progres, dar și o dependență evidentă de lucrări temporare. Există investiții, dar și blocaje care par de neînțeles.

Pentru drumurile de pământ, unde se intervine cu aproximativ 200 mc de material pe kilometru, valorile ajung la sute de mii de lei pe tronsoane relativ scurte. În unele cazuri, costurile depășesc 600.000 de lei pentru lucrări care, în esență, înseamnă doar aducerea drumului la un nivel minim de practicabilitate.

Situația devine și mai spectaculoasă în cazul drumurilor pietruite, unde se folosesc cantități mult mai mari de material – până la 600 mc/km de piatră spartă. Aici, devizele explodează: lucrări care sar de 1,4 milioane de lei sau chiar depășesc pragul de 2 milioane de lei pentru anumite tronsoane.

Iar pentru intervențiile cu balast, la un nivel intermediar de 300 mc/km, costurile continuă să curgă: sute de mii de lei pentru fiecare segment tratat. Practic, indiferent de metoda aleasă, nota de plată rămâne uriașă.

Lista zonelor vizate este extinsă și acoperă aproape întreg județul Iași: Hălăucești, spre DN2 și zona Siretului, Movileni, Heleşteni, Blăgești, Dolhești – Pietriș – Grozești, Ciurea – Tomești – Holboca, Voinești – Budești – limita cu Vaslui, Belcești – Plugari, Cristești – Gorban, Bivolari, Gropnița, Balțați.

Zeci de kilometri, zeci de intervenții și, implicit, milioane de lei direcționați pentru lucrări care nu schimbă radical starea drumurilor.

Chiar dacă tabelul este fragmentat și dificil de urmărit, un lucru devine clar: totalul necesar pentru aceste lucrări se ridică la sume de ordinul milioanelor de lei.

Iar între asfaltul din statistici și realitatea din teren rămâne o prăpastie greu de ignorat. Una în care, în 2026, încă se afundă roțile mașinilor și răbdarea oamenilor. Carmen DEACONU