Exod în Poliție: plecările masive lasă străzile descoperite

* În Inspectoratul de Poliție Județean Iași, procentul de ocupare a funcțiilor prevăzute este de 78,70% * practic, lipsește aproape un sfert din personalul  necesar! * în țară, între 8.000 și 10.000 de oameni pleacă anual din MAI, în perioadele critice * cauzele principale sunt pensionările masive, migrarea către sectorul privat, stresul profesional ridicat și lipsa atractivității sistemului * în prezent, în 2026, sistemul funcționează cu aproximativ 129.000 de angajați și un deficit care rămâne ridicat, în jurul valorii de 22%

Într-un sistem care ar trebui să fie coloana vertebrală a siguranței publice, cifrele privind personalul din Ministerul Afacerilor Interne conturează o realitate care nu mai poate fi trecută cu vederea: un dezechilibru profund, instalat treptat, dar devenit structural.

Privind în urmă, anul 2015 părea un punct de stabilitate relativă, cu aproximativ 136.000 de angajați și un deficit de doar 8%. Însă acest echilibru a fost fragil. În doar câțiva ani, sistemul a fost lovit de un val de plecări care i-a schimbat radical configurația. Anul 2016 a reprezentat momentul de ruptură, când peste 12.000 de oameni au părăsit sistemul, iar deficitul a urcat brusc la 15%.

De atunci, tendința nu a mai fost inversată. În anii care au urmat, numărul angajaților a fluctuat, dar nu a mai revenit la nivelul inițial, iar deficitul a continuat să crească. În 2021, acesta ajungea deja la aproximativ 20%, iar în 2024 și 2025 depășea pragul de 23%. În prezent, în 2026, sistemul funcționează cu aproximativ 129.000 de angajați și un deficit care rămâne ridicat, în jurul valorii de 22%.

În Inspectoratul de Poliție Județean Iași, procentul de ocupare a funcțiilor prevăzute este de 78,70%. Practic, lipsește aproape un sfert din personalul  necesar!

Aceste procente nu sunt doar indicatori statistici. Ele reflectă un fenomen constant: plecările anuale de personal, care în anumite perioade au ajuns la 8.000–10.000 de oameni. Motivele sunt diverse — pensionări accelerate, presiune profesională, migrarea către alte domenii — dar efectul este același: un sistem care pierde resursă umană mai repede decât reușește să o înlocuiască.

Structura personalului a rămas, în mare parte, stabilă în timp. Polițiștii reprezintă aproximativ 55–56% din total, cadrele militare în jur de 38–40%, iar restul sunt funcționari publici și personal contractual. Însă această stabilitate procentuală nu compensează scăderea numerică și nici presiunea crescută asupra celor rămași.

În practică, deficitul se traduce prin sarcini redistribuite, printr-o încărcare mai mare a personalului existent și prin dificultăți în acoperirea completă a activităților. Este o situație care nu generează neapărat blocaje vizibile imediat, dar care, în timp, poate afecta eficiența și capacitatea de reacție a sistemului.

Privit în ansamblu, tabloul este unul de echilibru fragil. Sistemul continuă să funcționeze, dar într-un context în care resursa umană devine tot mai limitată. În acest cadru, provocarea principală nu este doar menținerea structurii existente, ci adaptarea la o realitate în care cerințele cresc, iar disponibilitatea personalului scade.

În final, dincolo de cifre și procente, rămâne o concluzie simplă: funcționarea unui sistem de siguranță publică depinde în mod direct de oamenii care îl compun. Iar atunci când numărul acestora scade constant, echilibrul devine din ce în ce mai dificil de menținut. Daniel BACIU