Exodul continuă: România, din nou pe minus, cu Iaşul în prima linie a pierderilor

* statistica arată că grupa de vârstă 35–39 de ani a reprezentat în 2024 peste 12% din totalul emigranților, urmată de cei între 30 și 34 de ani (8,1%) și de tinerii de 25–29 de ani (7,4%) * aproape un sfert dintre cei care au părăsit țara au sub 35 de ani, iar categoria 40–44 de ani a contribuit și ea cu aproape 10%

România traversează, din nou, o criză demografică cu implicații profunde, dar care trece aproape neobservată în discursul public. După aproape un deceniu în care balanța migrației părea să se echilibreze, ultimele date oficiale arată că tot mai mulți români aleg să își construiască viitorul peste hotare, în timp ce tot mai puțini se mai întorc.

Fenomenul nu mai este doar o temă statistică, ci o realitate care se simte tot mai acut și la nivel local, în județul Iași: familii destrămate de distanță, sate întregi îmbătrânite, lipsă acută de forță de muncă și un sistem economic care se sprijină tot mai greu pe o populație activă aflată în scădere.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), 2022 a fost ultimul an în care țara noastră a înregistrat un sold pozitiv al migrației. Atunci, 54.839 de persoane s-au întors în România, în timp ce 48.438 au plecat definitiv – un plus modest de circa 6.400 de oameni.

În 2023 însă, trendul s-a inversat brusc: doar 29.830 de români s-au repatriat, în timp ce 48.612 au părăsit definitiv țara. Rezultatul – o pierdere netă de aproape 19.000 de persoane.

Anul 2024 a adâncit criza: 51.062 de români au plecat, în timp ce doar 28.431 s-au întors. România a pierdut, astfel, peste 22.700 de cetățeni într-un singur an, majoritatea aflați în plină maturitate profesională.

Emigrarea nu mai este un fenomen exclusiv al tinerilor fără experiență. Din contră, pleacă tot mai mulți oameni care au deja cariere consolidate și familii.

Statistica arată că grupa de vârstă 35–39 de ani a reprezentat în 2024 peste 12% din totalul emigranților, urmată de cei între 30 și 34 de ani (8,1%) și de tinerii de 25–29 de ani (7,4%). Aproape un sfert dintre cei care au părăsit țara au sub 35 de ani, iar categoria 40–44 de ani a contribuit și ea cu aproape 10%.

Aceasta înseamnă că România nu pierde doar oameni, ci exact segmentul care ține economia în mișcare – profesioniști calificați, antreprenori, specialiști IT, medici, ingineri sau muncitori calificați. În locul lor, rămâne un vid pe piața muncii, acoperit adesea prin importul de lucrători asiatici sau prin închiderea tăcută a unor afaceri locale.

Italia, Germania și Spania rămân, de ani buni, principalele destinații pentru românii care decid să o ia de la capăt. În 2024, au fost înregistrați peste 11.000 de plecări spre Italia, 10.500 către Germania și aproape 4.500 spre Spania.

Austria și Franța completează topul, iar din afara Uniunii Europene se remarcă Canada și Statele Unite, care continuă să atragă români calificați în domenii tehnice și medicale.

O mare necunoscută rămâne Marea Britanie. Deși INS nu publică separat datele pentru această destinație, categoria „alte state” însumează peste 17.000 de plecări – semn că Regatul Unit continuă să fie o țintă importantă, chiar și după Brexit.

Iașul, o regiune de frontieră a exodului

Regiunea Moldovei, și în special județul Iași, resimte din plin efectele acestui fenomen. Conform estimărilor neoficiale, zeci de mii de ieșeni trăiesc în străinătate, iar multe localități rurale au ajuns dependente de banii trimiși din afară.

În Iași, lipsa unei infrastructuri rutiere moderne și a investițiilor majore industriale a transformat migrația într-o supapă economică. Mii de familii trăiesc din remitențe, iar orașul pierde anual forță de muncă calificată care ar putea susține dezvoltarea locală.

Universitățile din Iași continuă să formeze specialiști de top – medici, ingineri, informaticieni – însă prea puțini rămân aici după absolvire. „Educația e produsul nostru de export”, spun ironic profesorii universitari.

Pe termen lung, efectele sunt dramatice. Un stat care își pierde populația activă își pierde și baza fiscală, capacitatea de a susține sistemul de pensii, serviciile publice și chiar coeziunea socială.

România devine o țară tot mai îmbătrânită și tot mai dependentă de diaspora. Iar dacă în trecut se putea spera într-un val de întoarceri, acum semnele arată contrariul: tinerii care au plecat după 2010 și-au construit deja vieți stabile în străinătate, iar copiii lor vorbesc tot mai rar limba română. „Migrația nu mai este o aventură temporară, ci o decizie de viață”, spun sociologii.

Soluțiile nu țin doar de patriotism sau apeluri la sentiment. România trebuie să devină competitivă nu doar la nivel de salarii, ci și de infrastructură, servicii publice și calitate a vieții.

Proiecte precum autostrada A8, spitalele regionale și investițiile în educație nu sunt doar promisiuni electorale, ci condiții de supraviețuire.

Dacă statul român nu va învăța să transforme plecarea într-o opțiune, nu într-o necesitate, riscăm ca, peste un deceniu, să vorbim despre o țară în care cei mai activi cetățeni sunt plecați, iar acasă au rămas doar dorul și casele goale.

Exodul nu mai este o știre. Este o realitate de zi cu zi. România continuă să se golească, încet și sigur, în timp ce clasa politică preferă să vorbească despre „repatrierea diasporei” doar în campanii.

Dar cifrele nu mint: în ultimii doi ani, țara a pierdut peste 40.000 de oameni – mai mult decât populația unui oraș precum Pașcani.

Dacă nu se schimbă nimic, următorul recensământ ne va arăta o Românie mai mică, mai bătrână și mai tăcută.

Daniel BACIU