Homeschooling-ul câștigă și la Iași. Cum arată sistemul paralel pe care statul încă nu îl înțelege

* în Iași, homeschooling-ul nu mai este doar o idee discutată pe forumuri de părinți * există familii care îl folosesc deja, organizat, cu program, curriculum, materiale, evaluări și documente * pentru acești părinți, educația acasă nu înseamnă copil scos din școală și lăsat fără direcție, ci o altă formă de învățare, construită în jurul ritmului copilului

Unii părinți aleg homeschooling-ul pentru că vor mai multă flexibilitate. Alții pentru că au copii care învață repede la anumite materii și mai lent la altele. Sunt familii care spun că școala clasică nu mai poate răspunde suficient de bine nevoilor individuale ale elevilor, mai ales atunci când clasele sunt mari, programa este încărcată, iar presiunea notelor ajunge să acopere bucuria învățării.

În practică, multe familii folosesc așa-numitele școli-umbrelă. Copilul este înscris într-o instituție din străinătate, părinții primesc curriculum, cerințe, evaluări sau recomandări, iar activitatea se desfășoară acasă. Uneori părintele predă direct. Alteori familia lucrează cu profesori particulari, cursuri online, manuale străine, platforme educaționale și activități în comunitate.

Pentru părinții care au ales această variantă, homeschooling-ul nu este improvizație, ci organizare. Ziua copilului poate include matematică, limbi străine, lectură, științe, arte, sport, muzică sau proiecte practice. Diferența este că programul nu mai este dictat de orarul unei școli, ci de obiectivele stabilite în familie și de cerințele programului educațional ales.

De ce aleg părinții din Iași educația acasă

Motivele invocate de părinți sunt diferite. Unii vor să evite presiunea sistemului clasic, temele multe și competiția permanentă. Alții au copii care nu s-au adaptat într-o clasă mare sau au trecut prin episoade de anxietate, bullying ori respingere. Există și familii care aleg homeschooling-ul din convingeri pedagogice: cred că un copil învață mai bine atunci când are timp să aprofundeze, să pună întrebări și să lege informația de viața reală.

În Iași, un oraș cu universități, profesori, cursuri private și comunități active de părinți, homeschooling-ul poate fi construit ca un ecosistem educațional paralel. Copilul poate face limbi străine cu un profesor, matematică online, științe prin experimente acasă, sport într-un club și socializare prin ateliere, cercuri sau grupuri de copii educați similar.

Aceasta este realitatea pe care instituțiile o văd greu: homeschooling-ul nu înseamnă neapărat izolare. Pentru multe familii, înseamnă tocmai deschiderea educației dincolo de bancă, manual și catalog. „Am trei copii și toți sunt în acest sistem de care eu sunt foarte mulțumită. Cunosc și alți părinți care au ales o astfel de formulă din diferite motive -- fie copilului nu i-a plăcut abordarea din sistemul clasic, fie călătoresc mult, fie au motivele lor", a spus Irina N, mama a trei copii. 

Unde apare problema: România nu are încă o lege clară pentru homeschooling

Deși practica există, România nu are o reglementare dedicată homeschooling-ului ca formă de educație aleasă liber de familie. Legea românească recunoaște școlarizarea la domiciliu, dar aceasta este destinată copiilor care nu se pot deplasa din motive medicale sau din cauza unor afecțiuni. Este altceva decât homeschooling-ul ales de părinți ca alternativă pedagogică.

Din acest motiv, familiile folosesc, de regulă, varianta înscrierii copilului într-o școală din străinătate. În acest caz, părintele cere retragerea elevului din școala românească și prezintă ulterior dovada continuării studiilor. Regulamentul școlar cere ca această dovadă să fie depusă în termen de 60 de zile.

Așadar, pentru familiile care lucrează organizat, problema nu este frica de lege, ci lipsa unei recunoașteri clare. Părinții știu ce fac, au documente, au programe, au evaluări. Ce lipsește este un cadru românesc limpede, care să spună cum se echivalează studiile, cum se revine în sistem, cum sunt recunoscute rezultatele și cum pot fi diferențiate cazurile reale de educație alternativă de situațiile de abandon.

Familiile cer normalitate, nu suspiciune

Pentru părinții care au ales homeschooling-ul, cea mai mare frustrare este că sistemul este adesea privit cu neîncredere. Ei spun că nu și-au scos copiii din educație, ci dintr-un model educațional care nu li s-a mai potrivit. Copiii lor învață, citesc, sunt evaluați, socializează și urmează un parcurs.

În multe cazuri, acești părinți sunt mai implicați decât media. Își construiesc programul, aleg resurse, caută profesori, urmăresc progresul copilului și adaptează zilnic învățarea. Nu vor să fie tratați ca persoane care ocolesc școala, ci ca familii care aleg un alt drum educațional.

De aici poate porni o dezbatere reală la Iași: nu dacă homeschooling-ul există, fiindcă există, ci cum poate fi înțeles, măsurat și integrat într-un cadru mai clar. Clara DIMA