Iașul își mută arta pe ecran. Cum încearcă artiștii să țină pasul cu boom-ul digital și cu prăbușirea NFT-urilor

La Iași, adaptarea mediului artistic la tehnologie nu mai este doar o idee de viitor, ci o realitate care apare chiar în structura oficială a studiilor. Facultatea de Arte Vizuale și Design include între specializările sale de licență programul „Arte plastice (Fotografie, video, procesarea computerizată a imaginii)”, alături de Grafică, Design și alte direcții vizuale care trimit clar spre o formare artistică tot mai conectată la instrumentele digitale.

Mai mult, universitatea descrie explicit acest program ca fiind aliniat cerințelor actuale ale pieței de producție audio-video și nevoilor culturale și sociale contemporane. În prezentarea oficială se vorbește despre formarea unor artiști vizuali contemporani care lucrează prin fotografie, video, noile medii artistice sau multimedia, iar printre ieșirile profesionale sunt menționate inclusiv roluri precum creatori de artă digitală, creatori și editori audio-video. Asta arată că formarea artistică nu mai poate rămâne blocată exclusiv în logica pânzei, a lutului sau a gravurii tradiționale.

Schimbarea este vizibilă și în alte specializări. La Grafică, de pildă, apar în mod clar discipline precum procesarea imaginii pe calculator, semn că tehnologia nu mai este tratată ca anexă, ci ca parte a alfabetului vizual pe care trebuie să îl stăpânească un absolvent. În paralel, UNAGE se prezintă drept prima instituție de învățământ superior artistic din România, cu peste 1.600 de studenți și 45 de programe de studii, deci are dimensiunea necesară pentru a influența direct felul în care se formează noua generație de artiști.

Presiunea nu vine doar din interiorul universităților, ci și din piața globală de artă, care s-a reconfigurat puternic în ultimii ani. Potrivit raportului Art Basel și UBS, citat de Reuters, piața mondială de artă a revenit pe creștere în 2025, după trei ani dificili, cu un avans de 4% și vânzări estimate la 59,6 miliarde de dolari. În același timp, 43% dintre dealerii de artă se așteaptă la creșteri și în 2026, semn că sectorul încearcă să-și regăsească stabilitatea.

Numai că aici apare și paradoxul care contează pentru facultățile de arte. În timp ce piața mare își revine, zona NFT-urilor nu mai are aura salvatoare de acum câțiva ani. Reuters arăta încă din toamna lui 2024 că vânzările speculative de NFT-uri erau cu 51% sub vârful atins în 2021, fără semne de revenire reală. Alte date apărute în 2025 și 2026 arată mai degrabă o mutare spre volume mari și prețuri mai mici, adică o piață mai puțin spectaculoasă și mult mai rece decât în anii de euforie.

Tocmai de aceea, miza pentru Iași nu este să transforme studenții în vânători de tokenuri, ci să-i pregătească pentru o economie vizuală mult mai largă: artă digitală, fotografie, video, animație, conținut multimedia, instalație, branding vizual și produse culturale care circulă online, în galerii, în festivaluri și pe platforme internaționale. Cu alte cuvinte, adevărata întrebare nu este dacă NFT-urile vor salva arta, ci dacă universitatea poate forma artiști suficient de flexibili pentru o piață care cere simultan talent, software și capacitatea de a lucra în noile medii. Această direcție este sugerată chiar de felul în care UNAGE își definește programele și competențele.

Pentru Iași, care mizează tot mai mult pe industrii creative, educație și tehnologie, tema nu este deloc marginală. Dacă Facultatea de Arte reușește să lege mai strâns formarea artistică de noile instrumente digitale, orașul poate produce nu doar artiști clasici, ci și creatori adaptați unei piețe globale în care imaginea se vinde, circulă și se consumă altfel decât acum zece ani. Iar acesta ar putea fi adevăratul test al mediului academic artistic: nu să alerge după fiecare modă, ci să distingă între balonul speculativ și schimbarea reală de paradigmă. Clara DIMA