Iașul, prins într-un clește economic

* în peisajul urban al României de astăzi, capitala Moldovei traversează un paradox dureros * deși vizibil transformat de investiții imobiliare masive și de aura unui hub tehnologic în expansiune, Iașul a devenit în primăvara anului 2026 scena unei crize silențioase a nivelului de trai * orașul este blocat oficial într-un „clește economic”: o combinație letală de salarii stagnante sub media marilor centre urbane și costuri de locuire care galopează agresiv, sufocând puterea de cumpărare a clasei medii

Sectorul IT, considerat ani la rând „colacul de salvare” al economiei locale, ilustrează astăzi cel mai brutal fragmentarea pieței muncii din România. Datele centralizate la începutul lunii martie 2026 indică o realitate amară pentru specialiștii ieșeni. În timp ce în Cluj-Napoca salariul mediu net în IT a atins pragul de 15.700 lei, iar în București se situează la 13.400 lei, în Iași acesta abia atinge 9.900 lei.

Diferența este mai mult decât o simplă statistică; ea reprezintă o barieră de aproape 1.000 de euro pe lună pe care un programator din Iași o pierde în raport cu un coleg din Cluj. Această discrepanță provine dintr-o structură economică locală bazată în continuare pe outsourcing și centre de suport, cu o productivitate de 287.000 lei/angajat, mult sub nivelul de 499.000 lei/angajat raportat în Capitală.

Imobiliarele, o explozie de prețuri fără fundament salarial

În timp ce veniturile cresc anemic, piața imobiliară din Iași a intrat într-o spirală speculativă. De la 1 ianuarie 2026 și până în prezent, prețurile au înregistrat un salt brusc de 15%. În cartierele premium precum Copou, prețul pe metru pătrat a depășit pragul de 2.200 euro, apropiindu-se periculos de valorile din București. Media orașului pentru apartamentele vechi a ajuns la aproximativ 1.970 euro/mp, în timp ce unitățile noi se vând cu circa 1.850 euro/mp. Această inversare a logicii economice, unde locuințele vechi, adesea în zone mai bine conectate, devin mai scumpe decât cele noi din periferii, pune o presiune imensă pe tinerii care doresc să devină proprietari. Costul construcțiilor a crescut cu 22% în ultimii ani, însă dezvoltatorii au transferat aproape integral aceste cheltuieli către cumpărătorul final.

Eroziunea puterii de cumpărare. Ieșenii sunt mai săraci cu 4,5%

Impactul cel mai vizibil al acestui „clește” este scăderea dramatică a calității vieții. Indicele creșterii salariului real a coborât la 95,5% în martie 2026. Această cifră se traduce printr-o realitate crudă: ieșenii pot cumpăra astăzi cu 4,5% mai puține bunuri și servicii decât în aceeași perioadă a anului trecut, deși sumele de pe fluturașii de salariu au crescut nominal.

La nivel macro, deși PIB-ul Iașului raportat la puterea de cumpărare a crescut în cifre absolute, județul rămâne la doar 63% din media Uniunii Europene. Prosperitatea este, așadar, o iluzie optică; Iașul pare un oraș bogat doar prin comparație cu zonele rurale defavorizate din regiunea Moldovei, nu și atunci când este măsurat față de polii urbani care dictează ritmul dezvoltării naționale.

Situația actuală forțează Iașul să se confrunte cu două fenomene sociale îngrijorătoare: exodul de talente pentru că profesioniștii cu experiență, în special din sectoarele tehnice și medicale, aleg relocarea către orașele unde raportul dintre salariu și costul vieții este mult mai favorabil.

Clasa medie este împinsă în afara orașului, spre zone periferice cu infrastructură precară, deoarece centrul devine un domeniu exclusiv al investitorilor speculativi, nu al rezidenților activi. Iașul rămâne un oraș vibrant din punct de vedere academic, însă economia sa riscă să devină una de subzistență „de lux”. Fără o orientare rapidă către servicii cu valoare adăugată mare și o temperare a speculei imobiliare, orașul va rămâne prins între aspirațiile de metropolă europeană și realitatea veniturilor care abia acoperă cheltuielile de bază.

Dan DIMA