Iașul, ținut în viață după lăsarea serii: centrele de permanență, scutul invizibil pentru sute de mii de ieșeni

În timp ce spitalele din Iași înghit peste un miliard de lei anual și sunt în permanență sub presiune, o rețea aproape invizibilă duce greul în liniște: centrele de permanență. Ele sunt, în teorie, soluția pentru degrevarea urgențelor. În practică, însă, cifrele arată un sistem care funcționează, dar care riscă să devină o vulnerabilitate majoră dacă nu este regândit urgent.

În 2025, județul Iași a avut 24 de centre de permanență, care au deservit peste 414.000 de persoane – adică aproape jumătate din populația județului. Pentru această rețea, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a plătit 13,5 milioane de lei. Este prețul plătit pentru continuitatea actului medical, pentru nopțile în care medicii nu pleacă acasă și pentru zilele de weekend în care aceste centre devin singura speranță pentru mii de pacienți.

La prima vedere, pare o investiție consistentă. Dar, analizată în detaliu, imaginea devine mult mai complicată – și mult mai îngrijorătoare.

Una dintre cele mai mari probleme este modul de finanțare. Aproape toate centrele primesc sume similare – în jur de 580.000 – 600.000 de lei anual. Dar realitatea din teren este radical diferită - un centru precum Pașcani deservește peste 44.000 de oameni, altele, precum Ciortești sau Schitul Duca, abia ajung la 6.000 de persoane. Cu alte cuvinte, un medic dintr-un centru aglomerat tratează de câteva ori mai mulți pacienți pentru același buget ca unul dintr-o zonă slab populată.

Acest model de finanțare uniformă ignoră complet presiunea reală și creează un dezechilibru care se vede în calitatea serviciilor, timpii de așteptare și, inevitabil, în epuizarea personalului medical.

Centrele de permanență sunt gândite ca o verigă între medicina de familie și spitale. Ele ar trebui să preia cazurile ușoare și medii, pentru a reduce aglomerația din UPU. În realitate, însă, multe cazuri ajung tot în spitale, pacienții ocolesc centrele din lipsă de încredere sau informație, iar medicii sunt puși în situația de a gestiona cazuri complexe fără infrastructura necesară. Rezultatul? Centrele funcționează, dar nu își ating pe deplin scopul strategic.

Anul 2025 a adus și modificări în rețea: centrul din Podu Iloaiei s-a închis în iunie, cel din Voinești a apărut în iulie.  La prima vedere, pare o ajustare normală. În realitate, aceste schimbări nu relevă clar dacă există o strategie coerentă de dezvoltare a rețelei sau doar reacții punctuale la probleme locale. În lipsa unei planificări bazate pe date clare – populație, acces, distanță față de spitale – rețeaua riscă să devină ineficientă exact acolo unde este cel mai necesară.

Costuri mici, impact uriaș. Cât mai rezistă sistemul?

Raportat la bugetele spitalelor, cele 13,5 milioane de lei par o sumă modestă. Dar impactul este uriaș: aceste centre țin departe de spitale mii de pacienți zilnic. Problema este că funcționează la limită - personal insuficient, presiune mare în anumite zone, finanțare rigidă, fără flexibilitate.

În aceste condiții, orice dezechilibru – lipsă de medici, creșterea cererii, închidere temporară – poate duce rapid la colaps local.

Centrele de permanență sunt, fără îndoială, o piesă esențială în sistemul medical din Iași. Dar modul în care sunt finanțate și organizate arată clar că sistemul nu este construit pentru eficiență, ci pentru supraviețuire.

Fără o reformă care să țină cont de realitatea din teren – distribuția populației, fluxurile de pacienți, nevoile reale – aceste centre riscă să devină, în loc de soluție, o nouă problemă.

Carmen DEACONU