Iașul universitar, față în față cu piața muncii. Cât de bine răspund absolvenții celor 5 universități publice la cerințele angajatorilor locali

Iașul are cinci universități publice mari care dau tonul formării de resursă umană din regiune: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”. Toate vorbesc, în 2025–2026, despre orientare profesională, parteneriate și apropiere de piața muncii, dar presiunea angajatorilor locali nu mai este una generică. Cererea se mută spre competențe clare: digital, inginerie, sănătate, educație, servicii specializate, dar și abilități transversale, de la comunicare și adaptabilitate la lucru interdisciplinar.

La nivel național, problema este mai adâncă decât simpla lipsă de joburi. OECD arată că România are printre cele mai slabe rezultate din UE la tranziția de la studii la muncă: rata de ocupare a tinerilor absolvenți cu diplomă de învățământ general era de 60% în 2023, sub media europeană. Cedefop avertizează, la rândul său, că România se confruntă cu dezechilibre serioase între cererea și oferta de competențe, mai ales în IT, inginerie, sănătate, educație și servicii sociale. Asta înseamnă că problema nu este doar câți absolvenți ies din universități, ci cât de repede și cât de bine se potrivesc cu ceea ce cer companiile și instituțiile.

În Iași, tabloul este și mai interesant. Platforma ANOFM arată că joburile vacante se actualizează în timp real și pot fi filtrate inclusiv pentru absolvenți, dar oferta locală raportată prin AJOFM rămâne dominată de posturi pentru studii medii, în timp ce segmentul de studii superioare este mai restrâns și mai nișat. Asta obligă universitățile să pregătească nu doar specialiști buni pe hârtie, ci absolvenți capabili să intre rapid în zone unde cererea reală este pentru roluri specializate, nu pentru diplome în sine.

Politehnica pare cea mai apropiată de cererea imediată a angajatorilor. Un studiu TUIASI privind inserția absolvenților arată, pentru una dintre facultăți, că peste 87% dintre respondenți erau angajați la momentul completării chestionarului, iar peste 54% lucrau într-un domeniu corespunzător programului absolvit; jumătate au avut primul loc de muncă imediat după absolvire. În plus, universitatea are exemple concrete de parteneriate industriale: la Facultatea de Mecanică, programul dezvoltat cu BorgWarner a dus la peste 400 de absolvenți angajați, iar o treime dintre inginerii fabricii provin din acel program. În traducere simplă, acolo unde curriculumul, practica și angajatorul lucrează împreună, potrivirea se vede direct în angajare.

UMF Iași rămâne într-o zonă privilegiată a pieței. Sănătatea este unul dintre domeniile cu cerere ridicată, iar universitatea și-a consolidat în 2025–2026 infrastructura de legătură cu profesia prin Centrul Alumni și prin centrul de simulare medicală. Acest tip de formare este, probabil, cel mai apropiat de cerințele angajatorului încă din timpul studiilor: spitale, clinici, farmacii, laboratoare, cabinete. Aici, provocarea nu este atât lipsa de angajabilitate, cât competiția pentru păstrarea absolvenților în Iași și în România.

UAIC are avantajul diversității, dar și problema cea mai mare de omogenizare a pregătirii pentru piață. De la informatică și economie până la litere, psihologie, drept sau științe sociale, aceeași universitate trimite pe piață profiluri foarte diferite. Oficial, UAIC are servicii dedicate de consiliere, orientare, networking cu angajatori, stagii de practică și monitorizare a inserției absolvenților, iar Facultatea de Informatică își prezintă explicit programele ca fiind adaptate cerințelor actuale ale industriei IT. Asta arată că universitatea încearcă să reducă decalajul prin servicii-suport și prin dialog cu angajatorii. Dar, tocmai pentru că produce absolvenți din domenii foarte diferite, rezultatele pe piața muncii nu pot fi citite la grămadă: informatica și economia stau firesc altfel decât umanioarele.

Universitatea de Științele Vieții are o miză specială: conectarea formării cu agro-business-ul, industria alimentară și medicina veterinară. Instituția vorbește despre consiliere de carieră, inserție pe piața muncii și stagii de practică, iar documentele sale interne arată explicit preocuparea pentru tranziția absolvenților către angajare. În plus, universitatea are proiecte și structuri de transfer tehnologic și practică partenerială, ceea ce o plasează bine într-o economie regională în care agricultura performantă, siguranța alimentară și procesarea devin tot mai importante. Cu alte cuvinte, pentru IULS, cheia nu este doar diploma, ci cât de bine reușește să transforme specializarea într-o competență direct utilizabilă de ferme, companii agroalimentare, laboratoare și clinici veterinare.

UNAGE pornește dintr-o poziție diferită, dar nu neapărat mai slabă. În cazul artelor, piața muncii locale nu funcționează după logica marilor recrutări, ci mai degrabă prin proiecte, freelancing, antreprenoriat cultural, educație și colaborări cu instituții publice sau private. Tocmai de aceea, universitatea a dezvoltat proiectul „Absolvenți-Angajați-Angajatori”, declarat oficial ca instrument de facilitare a inserției pe piața muncii și de adaptare a curriculei la cerințele mediului economic actual. Pentru absolvenții de arte, succesul nu se măsoară doar în contracte clasice de muncă, ci și în capacitatea de a-și construi propriul traseu profesional.

Concluzia este clară: Iașul nu are o singură piață a muncii și nici universitățile nu livrează același tip de absolvent. Cele mai bine plasate în raport cu cererea imediată a angajatorilor locali par a fi TUIASI și UMF, unde legătura dintre specializare și job este mai directă. UAIC are potențial mare, dar cu diferențe uriașe între facultăți. IULS câștigă dacă valorifică mai puternic relația cu economia agroalimentară și cu cercetarea aplicată. UNAGE depinde de cât de repede își transformă capitalul artistic în competențe de piață, proiecte și rețele profesionale. În fond, miza reală pentru toate cele cinci universități nu mai este doar să dea diplome, ci să scurteze drumul dintre amfiteatru și primul venit stabil. Maura ANGHEL