Restauratorii din muzee, între salarii mici și riscuri mortale

Restauratorii din muzee, între salarii mici și riscuri mortale

Angajații din muzee avertizează că noua lege a salarizării poate adânci criza din cultură. La Iași, restauratorii și muzeografii au în grijă opere de valoare uriașă, dar lucrează pe salarii mici, în laboratoare unde sănătatea le poate fi pusă în pericol.

În timp ce publicul se bucură de expoziții spectaculoase, de Brâncuși, Rubens sau de patrimoniul adus în lumină după ani de restaurare, în spatele vitrinelor se află oameni care lucrează cu substanțe periculoase, pe salarii modeste și cu riscul pierderii unor drepturi salariale. Muzeografii, restauratorii și lucrătorii din cultură au mers la negocieri cu Ministerul Muncii, după ce noua lege a salarizării ar putea elimina sporul pentru condiții vătămătoare.

La Iași, patrimoniul de milioane stă pe umerii unor oameni plătiți modest

O echipă de reprezentanți sindicali ai muzeografilor și lucrătorilor din cultură a mers la negocieri cu Ministerul Muncii privind noua lege a salarizării. Miza nu este doar una administrativă, ci una care atinge direct felul în care România își protejează patrimoniul și oamenii care îl țin în viață.

Celia Iacob, specialistă în managementul colecțiilor muzeale și conservare la Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași și vicepreședinte CulturMedia, a explicat ruptura dintre prestigiul culturii și realitatea oamenilor care muncesc în muzee. „Ne bucurăm când luăm premii la Cannes, când ne vine Brâncuși, când la Iași avem un tablou de Rubens evaluat la 45 de milioane de euro, restaurat de colegii noștri. Dar uităm că toate astea se fac cu sacrificii umane”, a scris Celia Iacob pe contul ei din social media. În ultimii trei ani, trei persoane de la laboratorul de restaurare, toate de până în 55 de ani, au decedat.

La Iași, una dintre instituțiile-cheie este Complexul Muzeal Național „Moldova”, care administrează muzee importante și are în structură Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, unde lucrează șapte specialiști ca restauratori.

Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural din Iași are o istorie de aproape jumătate de secol. A fost înființat în 1975 ca laborator zonal de restaurare-conservare, iar de-a lungul timpului a dezvoltat sectoare pentru carte-document, pictură, textile, metal, ceramică, porțelan, sticlă, dar și investigații fizice, chimice și biologice. În prezent, centrul lucrează pe obiecte arheologice, istorice, artistice, etnografice și tehnice, de la manuscrise și carte veche până la textile, lemn policrom, piele, blană, metal, ceramică sau sticlă.

Această specializare arată de ce discuția despre salarii nu poate fi redusă la o simplă dispută bugetară. Restaurarea patrimoniului cere ani de formare, răbdare, precizie și o responsabilitate enormă. Un obiect de patrimoniu deteriorat greșit nu poate fi înlocuit. O lucrare pierdută nu mai poate fi recuperată. Iar oamenii care intervin asupra acestor piese lucrează, de multe ori, cu substanțe și materiale care le pot afecta sănătatea.

Restaurator cu 20 de ani de experiență: salariu de aproximativ 4.500 de lei

Un restaurator cu peste 20 de ani de experiență câștigă în jur de 4.500 de lei. Sporul pentru condiții vătămătoare este de aproximativ 300 de lei, iar indemnizația de hrană este de 347 de lei. În același timp, restauratorii lucrează cu substanțe periculoase și sunt expuși unor riscuri profesionale reale: afecțiuni respiratorii, astm, rinite, boli de piele sau chiar forme de cancer.

Diferența față de alte state europene este uriașă. În Austria, un restaurator poate câștiga peste 10.000 de euro pe lună. În România, oamenii care au grijă de obiecte de patrimoniu evaluate la milioane de euro rămân, de multe ori, cu venituri care nu reflectă nici pregătirea, nici riscul, nici responsabilitatea muncii lor.

5.000 de angajați au în grijă până la 35 de milioane de obiecte

În sistemul muzeal românesc lucrează aproximativ 5.000 de salariați. Ei au în grijă până la 35 de milioane de obiecte de patrimoniu, de la tablouri celebre până la piese arheologice de importanță națională.

La nivelul salariilor, dezechilibrul este evident. Un supraveghetor de muzeu câștigă aproximativ 2.650 de lei net, lucrează inclusiv sâmbăta și duminica și răspunde, în multe cazuri, de săli în care se află obiecte ce pot valora milioane de euro. Un curator debutant câștigă în jur de 3.000 de lei.

Noua lege a salarizării reglementează și ierarhizarea funcțiilor din sistemul public, prin plasarea acestora într-o structură de grade de salarizare. Reprezentanții muzeografilor cer ca angajații din muzee și biblioteci să fie tratați similar cu cei din instituțiile de spectacol, unde veniturile sunt mai mari.

Clara DIMA