Cele mai vechi mănăstiri din Iași. O călătorie prin secole

Iașul păstrează unele dintre cele mai importante ctitorii medievale ale Moldovei. De la primele așezăminte ridicate în secolul al XVI-lea până la marile ansambluri fortificate ale secolului al XVII-lea, vechile mănăstiri spun povestea unui oraș care a crescut în jurul bisericilor, curților domnești și centrelor de cultură.

Descoperă cele mai vechi mănăstiri din Iași, ctitorii voievodale care păstrează istoria Moldovei

O parte importantă din istoria Iașului poate fi citită în zidurile vechilor sale mănăstiri. Unele au fost ridicate pe dealurile din jurul orașului, pentru a putea fi apărate mai ușor, iar altele au apărut chiar în centrul târgului medieval.

Stabilirea unui clasament exact al celor mai vechi mănăstiri nu este simplă. În multe cazuri, prima biserică a fost distrusă, reconstruită sau înlocuită cu o clădire nouă. Vechimea așezământului monahal nu coincide, așadar, întotdeauna cu vechimea bisericii care poate fi văzută astăzi.

Mănăstirea Golia, o istorie începută în secolul al XVI-lea

Golia este una dintre cele mai vechi vetre monahale din Iași. Prima atestare sigură a bisericii datează din anul 1564, când familia primului ctitor, marele logofăt Ioan Golăi, dăruia lăcașului o cruce din lemn de abanos, îmbrăcată în argint aurit. Numele dregătorului s-a păstrat, în timp, sub forma Golia.

Biserica inițială s-a degradat, iar domnitorul Vasile Lupu a început reconstruirea sa în 1650, cu ajutorul unor meșteri italieni veniți din Polonia. Lucrările au fost întrerupte de înlăturarea domnitorului de pe tron, în 1653, și continuate ulterior de fiul său, Ștefăniță Lupu.

Aflată în zona Târgu Cucu, Mănăstirea Golia atrage astăzi prin arhitectura sa neobișnuită, zidurile fortificate și turnul-clopotniță. În incintă se găsește și casa în care a locuit pentru o perioadă Ion Creangă, pe vremea când era diacon.

Mănăstirea Galata, ctitoria lui Petru Șchiopul

Istoria Mănăstirii Galata începe cu un prim așezământ, numit „Galata din Vale”, construit de domnitorul Petru Șchiopul în anii 1577-1578. Amplasarea s-a dovedit însă nepotrivită, iar domnitorul a decis ridicarea unei noi mănăstiri pe deal.

Actuala biserică a fost construită începând din 1582 și sfințită în 1584. Zidită din piatră și cărămidă, ea a influențat arhitectura mai multor biserici moldovenești ridicate ulterior.

Poziția de pe colină îi oferă Mănăstirii Galata o perspectivă largă asupra Iașului. Ansamblul fortificat cuprinde biserica, turnul-clopotniță, zidurile de incintă și vechile clădiri domnești și mănăstirești.

Mănăstirea Sfântul Sava, aproape de centrul vechi

Prima biserică a Mănăstirii „Sfântul Sava” a fost construită în 1583, pe un teren oferit de Petru Șchiopul. La ridicarea ei au lucrat meșteri orientali aduși la cererea călugărilor greci, iar așezământul a devenit un reper al comunității ortodoxe din vechiul Iași.

Biserica a fost refăcută în 1625, astfel încât edificiul păstrat în prezent nu mai reproduce integral construcția inițială. Potrivit tradiției, sub biserică ar fi existat galerii folosite pentru adăpostirea bunurilor locuitorilor și a tezaurului mănăstirii în vremuri de primejdie.

Mănăstirea se află în apropierea centrului istoric, dar este mai puțin cunoscută de turiști decât Golia sau Trei Ierarhi.

Mănăstirea Frumoasa, de la biserica medievală la palatul domnesc

Originile Mănăstirii Frumoasa se află tot în secolul al XVI-lea. Între aproximativ 1583 și 1586, hatmanul Melentie Balica și soția sa, Ana, au ridicat o biserică de piatră pe locul unui lăcaș mai vechi din lemn.

Biserica medievală a ajuns în ruină, fiind rezidită între 1727 și 1733 la inițiativa domnitorului Grigore al II-lea Ghica. Atunci au fost construite și zidul de incintă, turnul cu ceas și amenajări destinate familiei domnești. Biserica existentă astăzi datează însă din secolul al XIX-lea și aparține stilului clasicist.

Frumoasa a fost una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova înaintea secularizării averilor mănăstirești din 1863. Ansamblul păstrează ziduri, turnuri și ruine care amintesc de perioada în care aici erau găzduiți domnitorii înaintea intrării lor oficiale în Iași.

Mănăstirea Hlincea, ctitoria ascunsă lângă oraș

Aflată la aproximativ trei kilometri de municipiul Iași, în comuna Ciurea, Mănăstirea Hlincea a fost întemeiată în jurul anului 1590 de domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, și de soțul acesteia, spătarul Zottu Tzigara.

Inscripțiile mai târzii îl prezintă pe Vasile Lupu drept ctitor al bisericii, dar cercetările istorice arată că domnitorul a restaurat un edificiu deja existent. Lucrările au început înainte de aprilie 1639 și au fost încheiate în timpul fiului său, Ștefăniță Lupu.

Mai puțin spectaculoasă decât marile ansambluri fortificate, Hlincea păstrează atmosfera unui vechi așezământ monahal retras de agitația orașului.

Mănăstirea Bârnova, ridicată în Codrii Iașilor

Mănăstirea Bârnova datează din 1628 și a fost începută de domnitorul Miron Barnovschi. Așezământul se află în apropierea municipiului Iași, sub Dealul Pietrăriei, într-o zonă care făcea parte odinioară din întinșii Codri ai Iașilor.

După moartea lui Miron Barnovschi, lucrările au fost continuate de domnitorul Eustratie Dabija. Biserica, zidurile de incintă și clădirile ansamblului i-au oferit mănăstirii aspectul unei reședințe fortificate.

Bârnova rămâne una dintre cele mai interesante destinații pentru cei care vor să îmbine descoperirea patrimoniului istoric cu o plimbare prin pădurile din apropierea Iașului.

Mănăstirea Trei Ierarhi, bijuteria lui Vasile Lupu

Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” a fost construită din inițiativa domnitorului Vasile Lupu. Lucrările au început în 1637 și au continuat până în 1642, când a fost terminată pictura interioară.

Fațadele acoperite cu sculpturi în piatră au transformat biserica într-unul dintre cele mai cunoscute monumente ale artei medievale românești. În 1640, în cadrul mănăstirii a fost deschisă o școală pentru fiii boierilor, instituție importantă pentru începuturile învățământului din Moldova.

În biserică se află mormintele domnitorilor Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir, precum și cel al lui Alexandru Ioan Cuza, ale cărui rămășițe au fost aduse de la Ruginoasa în 1947. Tot aici au fost păstrate inițial moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse la Iași în 1641.

Mănăstirea Cetățuia, straja de piatră a orașului

Ridicată între 1669 și 1672 de domnitorul Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia domină valea Nicolinei de pe una dintre colinele sudice ale Iașului.

Ansamblul a fost conceput ca o adevărată fortăreață, cu ziduri înalte, turnuri și spații capabile să adăpostească familia domnească în timpul atacurilor. Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” urmează, în mare parte, planul bisericii Trei Ierarhi.

Cetățuia a avut și un rol cultural important. În 1682 a funcționat aici o tipografie în limba greacă, iar cărțile realizate în incinta mănăstirii au circulat în spațiul ortodox din sud-estul Europei.

Un traseu al mănăstirilor vechi din Iași

Cele mai accesibile monumente pot fi reunite într-un traseu urban care pornește de la Golia, continuă spre Sfântul Sava și Trei Ierarhi, apoi urcă spre Galata, Frumoasa și Cetățuia.

Pentru Hlincea și Bârnova este necesară ieșirea din zona centrală, dar distanța este compensată de liniștea locurilor și de peisajul vechilor coline și păduri ieșene.

Aceste mănăstiri nu sunt doar obiective turistice. Ele sunt documente construite din piatră, cărămidă și memorie, păstrând urmele voievozilor, ale călugărilor, ale cărturarilor și ale locuitorilor care s-au refugiat între zidurile lor în perioadele tulburi ale istoriei. Maura ANGHEL