Spitalul Regional de Urgență, un șantier care înaintează cu greu

* lucrările abia au intrat într-o etapă esențială: execuția incluziunilor rigide – fundația invizibilă care va susține întreaga construcție * aproximativ 22.000 de astfel de structuri trebuie realizate înainte ca proiectul să poată avansa cu adevărat * antreprenorul a mobilizat utilaje, iar programul de lucru a fost extins, semn că presiunea este uriașă * în comparație, la Craiova, lucrările au trecut deja într-o fază vizibilă, cu turnări masive de beton, ridicarea structurilor subsolurilor * în schimb, la Cluj-Napoca, proiectul este blocat în labirintul juridic al contestațiilor

După ani întregi în care a fost invocat ca soluția salvatoare pentru sistemul medical din Moldova, Spitalul Regional de Urgență din Iași rămâne, în continuare, un proiect prins între optimismul oficial și realitatea unui șantier aflat încă în faze critice. Deși autoritățile vorbesc despre „progrese” și „lucrări în grafic”, imaginea de ansamblu arată un drum lung, presărat cu obstacole tehnice, întârzieri și promisiuni mutate de la un guvern la altul.

Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate (ANDIS), cea care gestionează construcția celor trei spitale regionale din țară,a transmis că prima etapă a proiectului a fost finalizată la toate cele trei spitale regionale din țară. Însă, la Iași, lucrările abia au intrat într-o etapă esențială: execuția incluziunilor rigide – fundația invizibilă care va susține întreaga construcție. Aproximativ 22.000 de astfel de structuri trebuie realizate înainte ca proiectul să poată avansa cu adevărat. Este o muncă titanică, tehnică, lentă și, mai ales, vulnerabilă la condițiile din teren.

Antreprenorul a mobilizat utilaje, iar programul de lucru a fost extins inclusiv în weekend, semn că presiunea este uriașă. Dar natura nu ține cont de graficele oficiale: temperaturile scăzute și ciclurile repetate de îngheț-dezgheț au îngreunat serios lucrările, afectând ritmul și productivitatea. Fiecare zi de întârziere în această etapă înseamnă un efect în lanț asupra întregului proiect.

În paralel, comparația cu celelalte două spitale regionale este inevitabilă. La Craiova, lucrările au trecut deja într-o fază vizibilă, cu turnări masive de beton, ridicarea structurilor subsolurilor și avans rapid al construcției.

În schimb, la Cluj-Napoca, proiectul este blocat în labirintul juridic al contestațiilor, cu procese aflate pe rolul instanțelor, ceea ce împinge termenul final tot mai departe.

Pentru Iași, însă, problema nu este doar ritmul actual, ci istoria acestui proiect. De peste un deceniu, spitalele regionale au fost promise și reprogramate în mod repetat. În 2014, fostul ministru Nicolae Bănicioiu vorbea despre finalizarea lor până în 2020. Apoi, termenul a fost mutat în 2024, potrivit declarațiilor ministrului Sorina Pintea. Mai târziu, un alt ministru, vasluianul Nelu Tătaru avansa anul 2027 ca orizont realist.

Astăzi, cifrele oficiale spun altceva: termenul-limită pentru Spitalul Regional Iași este 31 decembrie 2029. Practic, un proiect anunțat cu entuziasm în urmă cu mai bine de 15 ani ar putea deveni realitate abia spre finalul acestui deceniu.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, susține că lucrările sunt „în grafic”, în ciuda acestor dificultăți. Dar pentru mulți, această afirmație sună mai degrabă ca o formulă administrativă decât ca o realitate palpabilă în teren.

În esență, Spitalul Regional Iași rămâne un simbol al contrastului dintre planuri și execuție. Pe hârtie, totul avansează. În teren, fiecare etapă este o luptă cu timpul, cu natura și cu birocrația.

În definitive, așteptarea merită, deoarece vorbim de servicii medicale moderne, despre șanse reale la tratament și despre reducerea presiunii asupra unui sistem deja suprasolicitat. Daniel BACIU