Tradiții de Anul Nou

 
Noaptea de Anul Nou este foarte importantă pentru ţăranul român. Este momentul în care se îngroapă anul vechi şi se naşte un Nou An. În această noapte, ţăranii nu dorm, deoarece se spune că cel care doarme va fi leneş tot anul. Ultima zi din decembrie este cea în care copiii şi tinerii încep a umbla pe la case rostind urături de bun augur.

Capre, cerbi şi mascaţi
În Neamţ, măştile capătă tuşe originale, influenţate de zona din care provin. Există o varietate foarte mare de capre – Capra cu scaieţi de la Bahna, Capra clămpănitoare de la Bicazu Ardelean, Capra albă cu iezi de la Dămuc, Capra mută de la Timişeşti, Capra gheboasă de la Bâra... La fel, există un joc specific al Cerbului la Grinţieş, Ceahlău, Ion Creangă şi în zona Romanului. De asemenea, Jocul Ursului întâlnit la Gârcina se deosebeşte prin ornamentaţia extrem de colorată şi bogată a măştilor, pe când cel de la Girov se impune prin mişcările originale.
Unic este Jocul Mascaţilor de la Răuceşti, un alai pestriţ cu măşti inedite care întruchipează diferite personaje arhaice, regeneratoare ale timpului şi spaţiului în această perioadă critică din vecinătatea solstiţiului de iarnă. Jocul căiuţilor şi al calului se întâlneşte la Borleşti, Mărgineni, Zăneşti, Piatra şoimului, Tazlău, Urecheni sau ştefan cel Mare. Arnăuţii, întruchipare simbolică soldaţilor otomanilor aflaţi în solda domeniilor fanariote, sunt întâlniţi la Bălţăteşti sau Urecheni. Arnăuţii din Neamţ au o ţinută viu colorată, cu flanea de culoare roşie, cu pui cusuţi din mărgele galbene cu două inimioare pe piept şi pe spate. Iţarii şi cămaşa erau făcute din pânză de casă, baiera era lată de aproximativ 15 cm, ţesută din lână colorată şi împodobită cu ornamente geometrice. Căciula era brumărie  şi ornamentată cu mărgele multicolore. Purtau opinci cu obele din pânză albă legată cu şnur negru cu zurgălăi. În mână aveau câte un buzdugan de lemn de care atârnau panglici albe, albastre şi roşii.
Mai puţin cunoscute sunt Jocul lupului de la Stăniţa, Jocul vulturului de la Tupilaţi şi Recomandaţiile de la Pipirig. Toate acestea aveau rol de celebrare a Anului Vechi şi a celui Nou.
În ajunul Anului Nou, bucovinenii îşi află viitorul
Locuitorii satelor din Bucovina păstrează cu sfinţenie obiceiurile străbunilor: Pluguşorul, Buhaiul, Irozii, Căluşarii, Dansul mascaţilor. An de an, grupuri de urători vestesc în casele oamenilor trecerea într-un nou an şi fac urări de sănătate şi belşug în toate. Urătorii, îmbrăcaţi în costumele tradiţionale, cu sumane groase, căciuli împodobite, bice şi clopoţei, sunt primiţi cu drag, iar gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, covrigi sau colăcei.
În satele bucovinene se obişnuieşte ca în ziua de ajun a Anului Nou pe uliţe să umble mascaţii, într-o singura ceată, denumită diferit de la o aşezare la alta: pârtie, bandă, malanca, hurta. Ceata reuneşte toate personajele mascate, ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmiţează, iar bandele rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.
Tot ajunul Anului Nou prilejuieşte practicarea anumitor acte misterioase, care încearcă să prospecteze viitorul, printre cere şi „Vergelul”. Este un prilej de sărbătoare, la care participă mai ales tinerii necăsătoriţi şi părinţii acestora. Cei care fac „Vergelul” doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători. În casa unei gazde, anunţată din vreme de „colăceri” sau „chemători”, se adună toţi cei interesaţi. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-şi cunoască viitorul aruncă un obiect personal – inel, mărgea, pieptene, ban, cuţit etc. Personajul cel mai de seamă este „Vergelatorul”. El urmează să „proorocească viitorul”, să-şi potrivească vorbele şi să stârnească hazul. Ajutându-se de două vergele de la războiul de ţesut, acesta bate în marginea căzănelului, intonând o incantaţie. Unul câte unul, obiectele sunt scoase din apă la cererea participanţilor. Tălmăcirea sensului obiectului este simplă: inel – nuntă, ban – bogăţie, pieptene – bărbat colţos, cuţit – ceartă, piatră – căsătorie amânată.
După ce toate răspunsurile au fost date, cu toţii, trişti sau plini de speranţă, se adună în jurul căzănelului din care apa a fost înlocuită cu vin şi petrecerea începe.
Prima săptămână din ianuarie este marcată de două alte importante sărbători creştineşti: Botezul Domnului sau Boboteaza, pe 6 ianuarie, şi Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Toţi bucovinenii se duc la biserică de Bobotează, pentru a lua apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. În satele şi oraşele aşezate pe malurile apelor, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa îngheţată. Cel ce va reuşi va avea parte numai de bine.
Maura ANGHEL