Ultimii ceasornicari ai Iașului. Doar câteva ateliere mai repară timpul

* într-un oraș care schimbă repede și repară tot mai rar, ceasornicăria a ajuns la Iași o meserie de nișă * în piață mai sunt doar câteva ateliere, iar formarea unor noi specialiști aproape că nu se mai vede în oferta publică * cei care mai repară astăzi mecanisme fine nu țin în viață doar niște ceasuri, ci o breaslă pe care de a fi uitată

La Iași, timpul nu s-a oprit, dar a ajuns să fie reparat de tot mai puțini oameni. În spatele unor vitrine discrete, departe de zgomotul orașului, mai există câteva ateliere în care lupa, penseta și răbdarea fac încă legea. Ceasornicarii nu lucrează cu obiecte oarecare, ci cu mecanisme de precizie, cu rotițe, arcuri și sisteme fine pe care lumea grăbită de azi nici nu le mai înțelege, de multe ori. În epoca smartwatch-ului și a produselor care se schimbă imediat ce se defectează, meseria lor pare aproape neverosimilă. Și totuși, ea există.

În sursele publice apar doar câteva repere clare. Unul este Valiteo SRL, atelierul din Iași care se prezintă ca service specializat pentru ceasuri mecanice, automate și electronice și care își leagă activitatea de o tradiție începută în 1994. În bazele publice de firme mai apar Aurum Atelier SRL și Era Antica SRL, ambele din Iași, încadrate pe activitatea de reparare și întreținere a ceasurilor și a bijuteriilor. Imaginea de ansamblu este limpede: breasla s-a subțiat atât de mult, încât poate fi numărată aproape pe degete.

Nu vorbim doar despre nostalgie, nu e o poveste romantică despre meserii vechi, bune de pus într-un album cu amintiri. Este o problemă reală de continuitate. Pentru că nu doar atelierele sunt puține, ci și drumul către această meserie a devenit aproape invizibil.

Meseria de ceasornicar există oficial, dar în oferta publică de formare ea se vede foarte slab. La nivel național, ANOFM anunța pentru aprilie 2026 un număr de 134 de programe de formare profesională pentru 2.347 de persoane, însă calificarea de ceasornicar nu apare în lista publicată. Pe pagina AJOFM Iași sunt anunțate programe și informații despre formare, dar fără o prezență clară și actuală a unui curs de ceasornicar. Cu alte cuvinte, meseria nu a dispărut din acte, dar aproape că a dispărut din traseul public vizibil de calificare.

Ceasurile clasice continuă să existe, cele mecanice și automate au nevoie de service, iar obiectele cu valoare sentimentală nu pot fi înlocuite pur și simplu cu un model nou, cumpărat online. Un ceas bun nu se aruncă la primul blocaj. Se repară. Dar pentru asta trebuie să mai existe cineva care știe cum.

Ceasornicarul este unul dintre ultimii meseriași pentru care experiența înseamnă mii de ore de lucru, ochi format, liniștea mâinii și respect pentru detaliu. Nu poți învăța asta repede și nu poți înlocui această pricepere cu un tutorial de pe internet.

În fond, povestea ultimilor ceasornicari ai Iașului spune ceva mai mare despre felul în care trăim -- am ajuns să cumpărăm repede, să schimbăm repede, să aruncăm repede. Reparația a devenit excepție, iar răbdarea a devenit lux. În timpul pe care nu-l mai repară nimeni, meseriile care cereau precizie și ucenicie au fost împinse, încet, la margine.

Clara DIMA