Un celebru nutriționist aduce lămuriri --ieșenii nu ar trebui să se teamă de ouăle roșii

De Paște, ouăle roșii ajung aproape în fiecare casă și sunt puse adesea pe lista „vinovaților” pentru mesele grele, balonare, colesterol sau kilograme în plus. Numai că adevărul este mai nuanțat. Oul nu este inamicul din farfurie, ci, dimpotrivă, unul dintre cele mai bune alimente pe care le putem avea pe masa de sărbătoare.

„Bogat în nutrienți, oul aduce proteine de foarte bună calitate, grăsimi, vitamine și minerale importante pentru organism. Are un aport caloric moderat și o putere mare de sațietate, ceea ce înseamnă că ține de foame mai bine decât multe gustări ultraprocesate sau preparate mult mai grele. Tocmai de aceea, într-o perioadă a exceselor culinare, oul fiert rămâne una dintre variantele cele mai echilibrate. Gălbenușul, adesea privit cu suspiciune, conține o parte importantă din nutrienții valoroși ai oului. Aici se găsesc vitamine, grăsimi utile organismului și colina, un nutrient important pentru membranele celulare, pentru sistemul nervos și pentru buna funcționare a metabolismului. Albușul completează tabloul prin aportul de proteine de calitate, esențiale pentru refacerea și întreținerea țesuturilor", spune nutriționistul Mihaela Bilic.

Temerea legată de colesterol revine obsesiv în fiecare an. Mulți oameni încă trăiesc cu impresia că un ou în plus înseamnă automat un pericol pentru inimă. În realitate, lucrurile nu stau atât de simplu. Pentru persoanele sănătoase, consumul moderat de ouă poate face parte dintr-o alimentație normală și echilibrată. Mai important decât oul în sine este întregul context alimentar: cât de grasă este restul mesei, câtă mișcare face persoana respectivă, dacă fumează, dacă are deja colesterol crescut sau alte riscuri metabolice.

Altfel spus, nu oul roșu este problema, ci combinația clasică de excese: drob, friptură grasă, maioneze, cozonac în cantități mari, alcool și foarte puțină cumpătare. Într-o astfel de ecuație, oul ajunge să fie acuzat pe nedrept pentru un dezechilibru care vine, de fapt, din întreaga masă.

Mai există și ideea că oul „cade greu la ficat”. În multe cazuri, nu oul este cel care produce disconfort, ci felul în care este preparat sau asociat cu alte alimente grele. Fiert simplu, consumat în cantități rezonabile, lângă verdețuri, salată sau legume, oul este departe de imaginea sperietoare care îi este atribuită de sărbători.

Desigur, există și situații speciale. Persoanele cu recomandări medicale clare, cu dislipidemii, afecțiuni biliare sau alergii trebuie să țină cont de sfatul medicului. Însă pentru majoritatea oamenilor sănătoși, oul roșu nu este un risc, ci un aliment valoros, accesibil și hrănitor.

Poate că, dintre toate preparatele tradiționale ale Paștelui, oul este chiar cel mai nedreptățit. Deși este printre cele mai simple și mai sănătoase alimente de pe masă, rămâne și unul dintre cele mai suspectate. În realitate, ieșenii nu ar trebui să se teamă de ouăle roșii, ci mai degrabă de excesele care transformă o sărbătoare a bucuriei într-un maraton digestiv. Clara DIMA