„Dezastrul administrativ” bate la ușă. România, cu 3.228 de primării și o reformă care nu mai vine

România rămâne în tăcere administrativă. În timp ce populația scade, satele se golesc, iar orașele mari se sufocă, țara funcționează în continuare pe o hartă teritorială desenată pentru o altă epocă. Reforma administrativ-teritorială, promisă, analizată și dezbătută de ani întregi, rămâne blocată între studii, comisii și... prudență politică.

Răspunsul oficial transmis în Parlament pe tema „lipsei reorganizării teritoriale și riscului dezastrului administrativ” confirmă ceea ce mulți bănuiau: nu există un calendar, nu există o decizie fermă, nu există un consens politic. Există doar amânare.

3.228 de unități administrative. O țară fărâmițată

La 1 ianuarie, România număra 2.862 de commune, 216 orașe, 103 municipii, 6 sectoare, 41 de consilii județene. În total, 3.228 de unități administrativ-teritoriale.

Dintre acestea, 438 au sub 1.500 de locuitori. Alte peste 1.100 au între 1.500 și 3.000 de locuitori. Practic, aproape jumătate din administrația locală funcționează în comunități mici, cu bugete fragile, dependență majoră de transferuri de la centru și capacitate redusă de a atrage investiții.

În paralel, 87% din teritoriul României este rural, dar aici trăiește mai puțin de jumătate din populație. Urbanul ocupă doar 12,9% din suprafață, însă concentrează 53% dintre locuitori.

Dezechilibrul este evident. Iar presiunea bugetară crește.

Guvernul: „Nu amânăm, ci abordăm prudent”

Oficial, Executivul susține că reorganizarea nu este abandonată, ci trebuie făcută cu grijă. Motivul? Este nevoie de referendumuri locale pentru modificarea limitelor teritoriale. Este nevoie de consens politic, este nevoie de acceptare socială. Mai precis, reforma este prea sensibilă pentru a fi impusă.

Guvernul vorbește despre o „strategie graduală și voluntară”. Adică, încurajează comasarea benevolă a comunelor, cooperarea prin asociații de dezvoltare intercomunitară, extinderea zonelor metropolitane și crearea de consorții administrative.

Pe hârtie, sună bine. În practică, rezultatele sunt lente și fragmentate.

În culise, problema este una dureroasă: menținerea unei structuri administrative foarte fragmentate înseamnă costuri mari. Posturi administrative, aparate de specialitate, cheltuieli de funcționare – toate într-un context de deficit bugetar și constrângeri europene.

Guvernul recunoaște că lucrează la limitarea numărului de posturi în funcție de populație, reducerea cheltuielilor administrative (cu economii estimate la miliarde de lei anual), scenarii de reclasificare a localităților.

Dar fără o reorganizare structurală, aceste măsuri rămân intervenții punctuale.

De ce este atât de greu? Pentru că reorganizarea administrativ-teritorială nu înseamnă doar trasarea unor linii pe hartă. Înseamnă comasarea primăriilor, redistribuirea funcțiilor, reorganizarea consiliilor locale, posibile tensiuni între comunități, pierderea statutului de oraș sau comună pentru unele localități.

Și, inevitabil, înseamnă cost politic. În plus, există bariere naturale, diferențe culturale, rivalități istorice. Sunt zone unde simpla idee de comasare stârnește reacții vehemente.

Guvernul afirmă că reorganizarea trebuie făcută doar atunci când va exista un consens larg și o bază tehnică solidă. Analize există, studii există, evaluări există, dar nu există încă decizia.

Între timp, România funcționează cu o structură administrativă moștenită, în timp ce populația migrează, bugetele sunt tensionate, iar diferențele de dezvoltare între regiuni se adâncesc.

Reforma rămâne în sertar.

Pentru moment, răspunsul oficial este unul prudent. Dar presiunea economică și demografică nu mai are răbdare. Iar reorganizarea – fie ea voluntară sau inevitabilă – pare doar o chestiune de timp.

Daniel BACIU