Protest în anticamera puterii: Funcționarii Parlamentului strigă după normalitate, în timp ce reforma promite economii de formă!

Marți, 18 noiembrie - un protest spontan a izbucnit chiar la intrarea în biroul președintelui Camerei Deputaților, în ziua în care liderii coaliției se întâlnesc pentru a vota un proiect major de modificare fiscală. Funcționarii Parlamentului reclamă tăieri de salarii, pierderea specialiștilor și o degradare accelerată a condițiilor de lucru. În schimb, statul câștigă o economie infimă - mai mică decât o rotunjire contabilă. 

Cei care fac zi de zi instituția să funcționeze - electricieni, tehnicieni, funcționari și consilieri - au decis să își facă vocea auzită. De regulă ținuți în afara oricărei atenții publice, aceștia au declanșat un protest spontan chiar în fața biroului lui Sorin Grindeanu. Scandările lor, "Vrem salarii decente" și "Vă bateți joc de noi", au suprapus sala de vot cu o stare de tensiune pe care politicul a evitat-o prea mult timp. Liderii coaliției urmau să sosească pentru discuțiile premergătoare plenului reunit, care încep la ora 13:00. În acest timp, protestatarii au cerut explicații și soluții, nu doar promisiuni administrative. Când Grindeanu a venit în fața lor, zgomotul a crescut. "Vom ține cont de tot ce am semnat", a spus el, lăsând să se înțeleagă că nu vor fi noi tăieri în Parlament. Pentru mulți, declarația a venit prea tâziu și într-un context prea nesigur pentru a liniști spiritele. 

Angela Ghenciu, lider sindical, a vorbit despre o problemă cronică, nu spontană: salariile care scad, posturile care dispar și volumul de muncă care crește. În zona tehnică, lucrurile devin absurde. "Un electrician de la noi ajunge acum la un salariu, pe fluturaș, de sub 4.000 de lei. Nu mai putem să angajăm electricieni aici, nici instalatori, nici ingineri", avertizează inginerul Mircea Popa. Situația este confirmată și de un alt protestant, consilier parlamentar, care spune că ia "300 de lei pe zi net, cât un zilier în agricultură", iar din ianuarie ar urma noi ajustări. Între timp, lideri politici încearcă să capitalizeze momentul, venind printre protestatari cu întrebări retorice despre "pile" și "amante", în timp ce angajații ridică pancarte pe care scrie "Reformă de sus în jos". 

Toată această tensiune este generată de o reformă care, ironic, aduce o economie minoră: doar 1,3 miliarde lei din totalul de aproape 90 de miliarde cheltuieli salariale la nivel național. Adică sub 0,5%. Pentru buget este o ajustare care abia se observă. Pentru cetățeni, însă, înseamnă destabilizare - plecări, salarii sub nivelul pieței și un volum de muncă disproporționat. Așa se face că, Parlamentul României - instituția care scrie legi pentru întreaga țară - funcționează, în practică, cu oameni puțini, plătiți sub media bugetară și presați de un sistem care cere mai mult și oferă tot mai puțin. În urma disponibilizărilor anterioare, personalul este redus, iar responsabilitățile au crescut. Efectul? Oboseală, lipsă de motivație și riscul ca instituția să funcționeze doar prin improvizații constante. 

În timp ce protestatarii cer salarii decente, Parlamentul se pregătește să voteze majorarea impozitelor pe proprietate și mașini. O coincidență cu iz amar: statul cere mai mult de la cetățean, dar continuă să dea tot mai puțin propriilor angajați. Așa se ajunge la paradoxul birocratic în care "reforma" lovește cei mai vulnerabili angajați ai instituției, în timp ce economia pentru buget este aproape simbolică. Acești oameni nu apar la televizor, nu dau declarații, nu sunt invitați la talk-show-uri. Nu sunt lideri partidici, nu fac jocurile politice. Ei sunt infrastructura umană a statului - tehnicieni, funcționari, consilierii, oamenii care repară un circuit, verifică un act, pregătesc o ședință, redactează un raport, pun la punct documentele fără de care politicienii nu ar avea nici ce să dezbată, nici unde să o facă în primul rând - și tocmai de aceea sunt și cei mai ușor de ignorat aparent. Protestul lor spune un adevăr dur: statul român a învățat să facă reformă doar pe hârtie. La nivel politic, "economiile" arată bine în conferințele de presă, dar la nivel uman produc demoralizare, plecări masive, slăbirea capacității administrative și, în final, un stat care funcționează sub tutela unei discrepanțe salariale.