Un stat în regim de urgență administrativă. Pensiile speciale și banii europeni, prioritare

Guvernul a apăsat joi, simultan, pe două butoane sensibile ale statului: pensiile speciale și banii europeni. Două teme care, puse împreună, au potențialul de a declanșa nu doar dezbateri tehnice, ci adevărate cutremure politice și sociale.

Premierul Ilie Bolojan a anunțat, joi, un pachet de măsuri care lovește direct în două dintre cele mai tensionate zone ale administrației publice: privilegiile financiare și capacitatea statului de a-și absorbi propriile șanse de dezvoltare.

Guvernul a aprobat proiectul de lege care interzice cumulul pensiilor speciale cu salariul în administrația publică. Cu alte cuvinte, cei care beneficiază deja de pensii considerabile din sistemul public nu vor mai putea, în același timp, să ocupe funcții plătite din bani publici.

Executivul nu a ascuns miza reală: bani mai puțini cheltuiți pe un sistem considerat dezechilibrat și o posibilă redirecționare a resurselor către salarii mai mari pentru ceilalți angajați din sectorul public.

Este, în esență, o tentativă de a regla un mecanism perceput de ani de zile ca fiind profund inechitabil. Însă, în același timp, este și o mutare cu impact politic major, pentru că lovește într-o categorie mică, dar influentă, de beneficiari ai acestor venituri.

Guvernul vrea adoptarea rapidă a legii, în procedură de urgență, semn că nu există intenția de a lăsa măsura să se dilueze în interminabile negocieri parlamentare.

Banii europeni, cronometrați: cursa contra lunii august

Dacă în zona pensiilor speciale discursul este despre echitate, în zona fondurilor europene tonul devine unul de alarmă.

Premierul a descris fără echivoc situația: România se află într-o cursă contra cronometru pentru absorbția fondurilor din PNRR, cu termen-limită finalul lunii august.

În spatele limbajului administrativ se ascunde o realitate mult mai simplă: riscul de a pierde bani europeni.

Pentru a evita acest scenariu, Guvernul a introdus două mecanisme de urgență.

Primul este unul de „fluidizare financiară”: beneficiarii proiectelor vor primi banii imediat, fără blocaje birocratice, urmând ca ministerele să își regleze ulterior decontările cu Ministerul Finanțelor. Practic, statul mută problema din fața beneficiarului în interiorul propriului aparat administrativ, unde speră să o gestioneze mai eficient.

Al doilea mecanism vizează autoritățile locale, adesea sufocate de lipsa cofinanțării. Acestea vor putea accesa împrumuturi prin Trezorerie, cu un plafon de 2 miliarde de lei, pentru a acoperi cheltuielile neeligibile ale proiectelor europene.

Este, în esență, o linie de salvare financiară pentru primării și consilii județene care riscă să vadă proiecte importante blocate nu din lipsă de viziune, ci din lipsă de bani.

Privite împreună, cele două direcții conturează o imagine clară: un stat care încearcă să-și corecteze simultan dezechilibrele interne și vulnerabilitățile externe. Adina MITREA