Când e vorba de sinistrați, Nicușor nu are bani. Pentru Ucraina, însă, are miliarde

Nordul Moldovei arată ca după un război. Case dărâmate, drumuri măturate de ape, sate întregi sub noroi și oameni evacuați cu elicopterele. În județele Suceava și Neamț, peste 470 de gospodării au fost grav afectate, iar trei oameni și-au pierdut viața. Peste 2.500 de români luptă acum cu frigul, disperarea și pagubele pe care le-au lăsat în urmă inundațiile devastatoare.

Și totuși, statul român – prin vocea președintelui Nicușor Dan – refuză să aloce cele 50 de milioane de euro necesare pentru reconstrucție și refacerea acestor comunități zdrobite de nenorocire.

Pe de altă parte, România s-a dovedit a fi un donator generos pentru Ucraina în ultimii ani. Guvernul și Președinția au găsit fără ezitare miliarde de euro pentru sprijinirea refugiaților, transporturi, donații și reconstrucții. Pentru românii săi însă, care au rămas fără case și fără speranță, răspunsul oficial este unul sec: „Nu există fonduri disponibile.”

La Broșteni, Neagra, Dârmoxa, Poiana Teiului sau Fărcașa, inundațiile au atins cote istorice. Poduri prăbușite, drumuri tăiate, case scufundate în apă și noroi. În unele zone, singura salvare a fost intervenția cu elicopterele. Autoritățile locale au făcut ce au putut, dar fără un sprijin real și consistent din partea statului central. Au rămas doar promisiuni goale și ajutoare simbolice, de câteva mii de lei, departe de nevoile reale ale sinistraților.

Fondurile europene destinate gestionării calamităților ajung de multe ori să fie blocate în hățișul birocrației sau să fie sifonate prin contracte supraevaluate și firme cu legături politice. An de an, cetățenii sunt lăsați de izbeliște. Lucrările de apărare împotriva inundațiilor au devenit o amintire, iar investițiile în infrastructură de siguranță lipsesc cu desăvârșire. Rămân doar discursurile fără substanță și indiferența unei clase politice preocupate mai mult de imagine decât de realitate.

50 de milioane de euro pot fi alocați oricând – din fondul de rezervă, excedente bugetare sau fonduri europene. Dar nu se vrea. Pentru conducerea actuală, acești oameni nu sunt decât o povară. Prioritățile sunt în altă parte: sprijinul pentru cauze externe, imaginea pe plan internațional și relațiile diplomatice.

În timp ce Moldova se scufundă în apă și uitare, România pare să fi uitat un adevăr simplu: cetățenii săi merită să fie apărați și ajutați înainte de toate.

Redactia criticii.ro