Pensii și promisiuni care pun la încercare bugetul

Analistul economic Dragoș Cabat spune că promisiunile privind pensiile, salariile și sprijinul pentru persoanele vulnerabile nu pot fi aplicate rapid fără costuri importante pentru buget.

Guvernul promite indexarea pensiilor, creșteri de salarii, eliminarea CASS pentru mame și ajutoare suplimentare pentru cei cu venituri mici, fără să introducă taxe noi. Pe hârtie, măsurile par simple și de dorit. În realitate însă, apare întrebarea dificilă: de unde vor veni banii?

Dragoș Cabat, analist economic și membru CFA România, atrage atenția că aceste promisiuni pun presiune mare pe bugetul de stat. El arată că măsurile nu pot fi puse în practică într-un interval scurt, adică în 1-3 ani, fără consecințe economice serioase.

• Guvernul trebuie să găsească fonduri pentru pensii indexate și salarii mai mari.




• Eliminarea CASS pentru mame ar reduce veniturile la buget.




• Sprijinul pentru cei vulnerabili înseamnă cheltuieli suplimentare.




• Domenii ca investițiile, sănătatea și educația pot pierde bani dacă se taie din alte părți.

Banii promiși și calculele din spatele lor

Una dintre cele mai mari provocări pentru noul guvern este să găsească echilibrul între promisiunile sociale și nevoia de a reduce deficitul bugetar.

Pe scurt, statul nu poate cheltui fără limite dacă nu aduce și venituri pe măsură. Dacă apar noi cheltuieli, acestea trebuie acoperite fie din venituri suplimentare, fie prin tăieri din alte zone, fie prin credite. Fiecare variantă are minusurile ei.

"Bani poți să aloci din altă parte, poți să găsești pentru anumite propuneri, că sunt ele populiste sau politice. Nu contează cum sunt. Se găsesc întotdeauna bani, mult timp înainte ca o țară chiar să ajungă în situația de a nu mai avea niciun fel de resurse. Dar costul întotdeauna este faptul că cresc cheltuielile bugetare și ele trebuie cumva să aibă o contrapartidă și în venituri bugetare.", explică Dragoș Cabat.

Pentru o perioadă scurtă, banii pot fi găsiți prin mutarea resurselor între domenii, dar această soluție vine cu un cost: dacă statul alocă fonduri pentru o măsură, alt sector va primi mai puțin.

Premierul și ministrul Finanțelor au de luat decizii dificile. Ei trebuie să aleagă ce măsuri pot fi susținute de buget și ce promisiuni trebuie amânate sau ajustate. Fiecare minister va cere bani pentru propriile proiecte, ceea ce complică și mai mult lucrurile.

Promisiunile care mai au de așteptat

Analistul economic spune că majorările promise la pensii și salarii nu pot fi puse în aplicare rapid, dacă se ține cont de realitatea economică. Termenul scurt înseamnă 1-3 ani, nu câteva luni. Asta înseamnă că efectele ar putea apărea mai târziu decât se așteaptă mulți.

"Promisiunile pe care le-au făcut nu se vor putea îndeplini, cel puțin nu se vor putea îndeplini pe termen scurt, din păcate, de data aceasta însemnând 1–3 ani, nu însemnând câteva luni. Deci, în mod normal, următoarele alegeri nu ar avea cum să ne prindă cu niște scăderi de taxe importante sau cu niște creșteri de pensii, de salarii. Sigur, dacă se vor face pe criterii politice, ca decizie politică, vom avea niște probleme, cred eu, economice foarte mari.", avertizează Dragoș Cabat.

Mesajul este clar: dacă măsurile sunt adoptate doar pentru popularitate, fără o finanțare sigură, economia ar putea avea de suferit. Efectele nu se vor vedea doar în cifre, ci și în modul de finanțare al serviciilor publice.

Decizii cu efect pe termen lung

O decizie rapidă poate aduce beneficii pe moment, dar poate crea dificultăți ulterior. În cazul pensiilor și salariilor, presiunea este mare, deoarece aceste cheltuieli sunt recurente, nu unice.

De aceea, orice majorare trebuie să aibă o sursă clară de finanțare. Fără această legătură, statul riscă să crească cheltuielile fără acoperire în venituri.

Împrumuturile și nota de plată care vine

O altă variantă ar fi ca statul să se împrumute pentru a acoperi noile cheltuieli. Această soluție poate funcționa pe termen scurt, dar crește deficitul bugetar și face mai dificilă respectarea angajamentelor față de partenerii europeni.

"Totdeauna sunt bani acolo, doar că, dacă nu ai, trebuie să te împrumuți de acei bani și, implicit, crește deficitul bugetar sau nu îl ținem în limitele în care le-am promis partenerilor noștri europeni.", spune Dragoș Cabat.

România are obligații privind reducerea deficitului. Dacă statul se împrumută pentru a plăti pensii, salarii sau ajutoare, aceste angajamente devin greu de respectat. Împrumuturile nu rezolvă problema de fond, ci doar amână presiunea. La un moment dat, banii împrumutați trebuie returnați, iar costurile pot deveni greu de suportat.

Unde se pot pierde banii când bugetul nu ajunge

Dacă guvernul nu vrea să crească taxele și nici să se împrumute mai mult, rămâne varianta tăierilor de cheltuieli. Asta înseamnă că banii alocați unor domenii pot fi mutați către pensii, salarii sau alte măsuri sociale.

"Va trebui să tai foarte mult de undeva. Și de unde? Din nou se va tăia, cel mai probabil, de la investiții, după aceea, din nou, de la sănătate, educație, cultură și toate celelalte, chiar și de la armată, deși e greu în perioada aceasta să tai de la cheltuielile pentru armată, pentru sectorul militar.", arată Dragoș Cabat.

Aici se vede cel mai clar dificultatea momentului. Fiecare leu alocat unei promisiuni trebuie luat de undeva sau acoperit din venituri noi. Dacă acestea nu există, alte domenii vor avea de suferit.

Ce se poate întâmpla cu pensiile și salariile

Guvernul are de ales între mai multe variante, dar niciuna nu este ușoară. Poate amâna unele promisiuni, poate căuta bani prin redistribuire sau poate accepta costuri mai mari pentru buget. Fiecare opțiune vine cu riscuri și nemulțumiri.

Analiza lui Dragoș Cabat arată că măsurile promise nu pot fi puse în aplicare rapid fără o presiune mare pe finanțele statului. Pe termen scurt, creșterile mari de pensii și salarii par greu de susținut, iar deciziile finale depind de cât spațiu real mai există în buget.