România, prinsă în tăcerea violenței. Peste 61.000 de cazuri de abuz domestic în doar 6 luni. Femeile încă refuză brățările pentru agresori

România e încă o țară în care palma agresorului ajunge mai repede decât intervenția autorităților. În doar șase luni, Poliția Română a intervenit în peste 61.000 de cazuri de violență domestică, o cifră șocantă care ascunde o realitate și mai sumbră: doar o mică parte dintre victime ajung să fie protejate cu adevărat.

Potrivit datelor oficiale, între ianuarie și iunie 2025, s-au înregistrat 30.433 de cazuri în mediul urban și 30.998 în mediul rural. Deși diferențele par minime, realitatea din spatele acestor cifre este de netăgăduit: femeile sunt în pericol indiferent unde locuiesc. Iar de prea multe ori, singure.

Aproape 6.000 de ordine de protecție provizorii au fost emise de polițiști. Doar 2.271 dintre ele au fost confirmate de instanță. În același timp, 1.248 de agresori au fost obligați să poarte brățări electronice, o măsură ce s-a dorit revoluționară. Însă în 4.042 de cazuri, victimele au refuzat această formă de protecție. De ce? Din frică. Din neîncredere. Din lipsă de alternative. Pentru că în România, a cere ajutor poate deveni o condamnare în sine.

Deși autoritățile se laudă cu o scădere de 19% a faptelor penale din sfera violenței domestice (de la 28.117 la 22.742), nu putem ignora contextul: victimele raportează mai rar, agresorii devin mai subtili, iar justiția încă ezită. Lovirea și alte violențe rămân principala infracțiune – peste 12.800 de cazuri, adică 56% din total.

Paradoxal, deși statul a investit în Sistemul Informatic de Monitorizare Electronică, operațional în 18 județe din toamna trecută, protecția reală rămâne o promisiune vagă. Brățara nu e soluția magică, dar e cel puțin un pas. Un pas pe care mii de femei nu-l fac, pentru că știu că agresorul tot se va întoarce. Poate mai furios. Poate mai hotărât. Poate ultima dată.

Între timp, instanțele au emis 6.483 de ordine de protecție, iar pentru 2.572 dintre cazuri s-au sesizat infracțiuni de nerespectare a acestor ordine. Ce înseamnă asta, tradus sec? Agresorii nu dau doi bani pe lege.

Într-o țară unde frica bate legea, și unde protecția vine deseori prea târziu, violența domestică rămâne o pandemie tăcută. Una pe care nici cifrele și nici brățările nu o pot opri atâta timp cât sistemul cere curaj de la victime, dar oferă impunitate agresorilor.