Dureri în gât și febră? Când amigdalita necesită antibiotic?

nfecţiile de la nivelul gâtului pot să nu pună probleme majore la început. Pe măsură ce simptomele devin tot mai greu de suportat și se agravează, pacientul ajunge să dezvolte complicații și să aibă nevoie de un medic și de tratamente.Pentru amigdalite nu se recomandă antibiotice dacă afecțiunea e una virală. Administrarea de antibiotice se face doar în caz de amigdalite cu o cauză bacteriană.

Durerile în gât și febra fac parte din tabloul clinic tipic pentru infecțiile respiratorii comune. Amigdalele sunt țesuturi limfoide cu formă ovală, situate în partea posterioară a gâtului, care se infectează frecvent și se inflamează, ducând la durere în gât și la febră persistentă. 

Ele sunt parte din sistemul imunitar, ne apără de bacterii, virusuri și alți microbi, dar ajută și la producția de anticorpi și la recunoașterea agenților patogeni - funcții esențiale în combaterea infecțiilor.

Cele mai frecvente afecțiuni de la nivelul amigdalelor sunt amigdalita, apărută în urma unor infecții virale sau bacteriene, și hipertrofierea, adică creșterea în volum a amigdalelor, cu probleme imediate de înghițire și de respirație pentru pacienți.

Cum se gestionează amigdalita, ce poți face pentru a o trata eficient și când e cazul să iei antibiotice? Răspunsurile la toate aceste întrebări le vei afla în rândurile ce urmează.

Amigdalita, afecțiunea banală care ne poate da viața peste cap

Amigdalita este o inflamație cauzată de infectarea amigdalelor palatine, niște structuri limfoide care au rol în apărarea organismului de virusuri, bacterii și microbi la intrarea în căile aeriene și digestive. În funcție de simptomatologia sa și de prezentare, amigdalita poate fi acută, recurentă sau cronică, cu evoluție rapidă și complicații frecvente, precum abcesele periamigdaliene sau afecțiunile post-streptococice (febră reumatică).

Amigdalita acută presupune existența unui episod nou, autolimitat în câteva zile; simptomatologia dispare după 3-4 zile, cu variații de la pacient la pacient. Amigdalita recurentă presupune repetarea apariției simptomatologiei comune: 7 episoade pe an, 5 episoade pe an timp de 2 ani sau 3 episoade pe an timp de 3 ani.

În cazul amigdalitei cronice, inflamația este persistentă, respirația este urât mirositoare, iar disconfortul este cronic, însoțit de hipertrofie amigdaliană și tulburări de somn frecvente (apnee obstructivă).

Cauzele amigdalitelor pot fi virale (când apar simptome de răceală) sau bacteriene (S. pyogenes, Fusobacterium necrophorum - cel din urmă întâlnit mai ales la adolescenți), cu o incubație generală de 2-5 zile în cazul celor bacteriene. Uneori, de vină este și mononucleoza infecțioasă, provocată de virusul Epstein-Barr.

Faringo-amigdalita streptococică sau angina streptococică este mai frecventă la copiii de 5-15 ani și rară sub 3 ani - până la pubertate, rolul imun al amigdalelor fiind mai activ. Contactul apropiat cu o persoană infectată este un factor de risc major, la fel și mediile aglomerate unde transmiterea este rapidă.

Sezonul pentru problemele cu amigdalitele începe în decembrie și continuă până în aprilie; iarna și primăvara se înregistrează cele mai frecvente manifestări și complicații la nivelul amigdalelor.

Recunoști ușor amigdalita după simptomele tipice: febră mare, debut brusc cu durere în gât, durere puternică la înghițire, eritem faringo-amigdalian, hipertrofie amigdaliană cu sau fără exsudat, puncte roșii palatine și adenopatie cervicală anterioară. Copiii pot avea simptome precum dureri abdominale, greață, vărsături și cefalee.

În faringo-amigdalita streptococică sau angina streptococică nu există tuse, răgușeală, ulcerații orale sau conjunctivită - în prezența acestora, cauza este cel mai probabil virală.

Atenție la afecțiunile care pot mima amigdalita! Mononucleoza vine la pachet cu exsudat amigdalian masiv, fatigabilitate marcată, adenopatii și hepatosplenomegalie. Nu se administrează deloc amoxicilină, pentru că va genera o erupție maculopapulară greu de gestionat.

Difteria are ca simptom o pseudomembrană gri-albicioasă în gât sau pe amigdale, precum și adenopatii cervicale, necesitând o intervenție de urgență.

Abcesul periamigdalian, cu simptome precum agravarea rapidă, tumefacția în gură sau gât, dificultatea la vorbire și respirație, imposibilitatea de a înghiți ceva și dificultatea la deschiderea gurii (trismus), impune prezentarea de urgență la camera de gardă și la medicul specialist.

Pacienții cu semne clare de deshidratare severă sau semne de obstrucție vor merge, de asemenea, obligatoriu la camera de gardă.

Amigdalita recurentă va putea fi tratată la nevoie, în caz de probleme frecvente, prin tonsilectomie sau amigdalectomie.

Diagnosticarea amigdalitei și când necesită antibiotice

Medicul ORL-ist va evalua mai întâi severitatea durerii și a febrei, disfagia sau odinofagia, aspectul amigdalelor, adenopatiile, semnele de viroză și de complicații. Diagnosticarea corectă a amigdalitelor se va face doar după testarea specifică: teste rapide antigenice și cultură din exsudat faringian. 

Dacă avem o cultură pozitivă, se inițiază tratamentul cu antibiotic pentru a reduce riscul de febră reumatică. Dacă testele rapide antigenice sunt negative la adulți, nu se continuă cu o cultură.

În caz de suspiciune de mononucleoză se pot recomanda teste de sânge, doar când pacientul se prezintă cu simptome severe sau persistente.

Tratamentele pentru amigdalita virală sunt simptomatice, de suport (hidratare, controlul durerii, repaus). Sunt utile pastilele de supt cu anestezic local sau antiinflamator, un spray pentru gât și corticosteroizii pentru durere severă (cu precauție în caz de diabet sau imunosupresie).

Antibioticele se prescriu în amigdalitele diagnosticate pentru reducerea simptomelor și evitarea complicațiilor, dacă testele rapide antigenice sunt pozitive sau rezultatul la cultură este pozitiv. Dacă este viroză, nu se prescrie antibiotic.

Cele mai folosite antibiotice pentru amigdalită sunt penicilina (V și G), amoxicilina și amoxicilina cu acid clavulanic, mai ales în formele recurente sau complicate.

În cazurile în care există alergie la penicilină, se pot administra claritromicină, azitromicină, eritromicină sau cefalosporine.

Doar medicul specialist va decide ce antibiotice prescrie pentru amigdalita bacteriană. El va putea face diferența între amigdalitele bacteriene și cele care au alte cauze și va putea stabili clar când este vorba despre o altă afecțiune și când amigdalitele sunt răspunzătoare pentru simptomatologia prezentată la consult.

Persoanele cu teste pozitive, dar fără simptome, nu vor primi tratamente cu antibiotice - dacă pacientul are și o viroză și este purtător, este foarte dificil de diagnosticat o amigdalită.

Un abces periamigdalian se tratează prin drenaj și cu antibiotic, plus măsuri de suport (hidratare/analgezie). Tratamentul chirurgical (îndepărtarea amigdalelor) rămâne ultima metodă de a scăpa de amigdalite, dacă niciun alt tratament nu a funcționat.

Pacienții cu risc crescut trebuie testați înainte de orice tratament, în special cei care au expunere intradomiciliară la bacterii și virusuri sau care au istoric de febră reumatică ori semne de infecție complicată local sau sistemic.

La MedLife, amigdalitele se diagnostichează și se tratează eficient, cu planuri de tratament personalizate, gândite de medicii de familie sau de medicul specialist ORL. Echipele de medici cu supraspecializări și experiență vastă vor ajuta la diagnosticarea rapidă a amigdalitelor și la tratarea lor în funcție de simptomatologie și de complicațiile existente.

Aparatura modernă de testare și accesul la tehnologiile de ultimă generație vor simplifica luarea deciziilor medicale și vor fi esențiale pentru intervenții prompte și sigure, în baza unor protocoale standard, adaptate nevoilor pacienților. Programarea la consult sau tratamente complexe se va face telefonic sau online, prin aplicație sau site; listele de așteptare nu sunt atât de lungi ca la stat, iar programările se respectă de fiecare dată.

În discuțiile cu medicii specialiști din clinicile și hyperclinicile MedLife, pacientul cu amigdalită va găsi răspunsul la toate întrebările și nelămuririle sale. Va ști, când pleacă din cabinet sau clinică, ce are de făcut, ce tratamente va urma și cum poate preveni amigdalita. 

Fiecare caz este tratat cu maximă seriozitate, fiind analizate rezultatele analizelor și testelor indicate, iar medicii vor fi pregătiți să intervină indiferent de complexitatea cazurilor prezentate la MedLife.