Cum își aleg papii noul nume. De ce nu va exista un Petru al II-lea și sunt șanse mici să mai apară un Pius sau Urban

 Schimbarea numelui este una dintre primele acţiuni pe care noul papă le întreprinde în calitate de cap al Bisericii Romano-Catolice şi această decizie poate stabili tonul pentru cum se va desfășura pontificatul său.

Ca şi celelalte ceremonii şi tradiţii care însoţesc venirea unui nou papă, numele său nou ales va fi impregnat cu secole de istorie catolică şi disecat pentru numeroasele sale straturi de semnificaţie, potrivit CNN, preluat de News.ro. Aşadar, cum a apărut această tradiţie, care sunt semnificaţiile din spatele diferitelor nume papale, ce nume ar putea alege următorul papă şi cum va fi acesta anunţat?

Când au început papii să-și schimbe numele

Este un precedent care a fost stabilit în Evul Mediu timpuriu şi, deşi nu există niciun motiv doctrinar pentru ca un papă să-şi aleagă un nume nou, acest lucru a devenit parte a procesului de alegere.

Sfântul Petru, primul papă şi unul dintre cei 12 apostoli, a fost redenumit de Iisus faţă de numele său de naştere, Simon, dar acest lucru s-a întâmplat înainte ca el să devină şeful bisericii. 

Alţi 500 de ani aveau să treacă până când Papa Ioan al II-lea, care a fost în fruntea bisericii între 533 şi 535, a început tradiţia papală atunci când a renunţat la numele Mercurius, care i s-a părut prea asemănător cu numele zeului păgân Mercur.

Următorul papă care şi-a schimbat numele a fost Petru Canepanova în secolul al X-lea, care a devenit Ioan al XIV-lea pentru a evita să fie numit Petru al II-lea, a declarat Liam Temple, profesor asistent în istoria catolicismului la Centrul pentru Studii Catolice de la Universitatea Durham.

După secolul al X-lea, adoptarea unui nume diferit a devenit o practică obişnuită pentru papi odată ce aceştia erau aleşi, deoarece papii din ţări precum Franţa şi Germania au adoptat nume care sună mai mult a italiană pentru a-şi imita predecesorii. Şi acesta a devenit apoi un obicei, doar câţiva papi păstrându-şi numele de botez de atunci, inclusiv Marcellus al II-lea şi Adrian al VI-lea, care au fost amândoi în fruntea bisericii în secolul al XVI-lea. 

Papa Francisc şi-a luat numele de la Sfântul Francisc din Assisi, fondatorul ordinului monastic numit franciscan.

Ce contează în această decizie a capului Bisericii Catolice

Fiecare nume este impregnat de propria sa istorie şi conotaţii, legate de realizările sau eşecurile papilor anteriori sau ale sfinţilor care l-au purtat.

„Legătura cu numele papilor anteriori care au depăşit crize, au inspirat reforme sau au fost incredibil de populari poate juca adesea, deşi nu întotdeauna, un rol în alegerea unui nume”, a explicat Temple pentru CNN.

De exemplu, Papa Francisc şi-a ales numele papal pentru a-l onora pe Sfântul Francisc din Assisi, cu dragostea sa pentru pace şi natură, precum şi grija sa pentru cei săraci şi concentrarea asupra cooperării între diferitele secte ale bisericii. Aceste asocieri au stabilit priorităţile pentru papalitatea lui Francisc.

Predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, şi-a ales numele papal pentru a-şi arăta angajamentul faţă de pace şi reconciliere, onorându-i pe Sfântul Benedict şi pe Papa Benedict al XV-lea, care a condus biserica în timpul Primului Război Mondial, a spus Temple.

De ce nu va exista un Petru al II-lea

Un nume pe care noul papă cu siguranţă nu îl va adopta este Petru, din respect pentru primul papă, Sfântul Apostol Petru – dar poate şi din cauza unei profeţii vechi de secole conform căreia Petru al II-lea va fi ultimul papă care va sluji.

Există şi alte nume care nu sunt neapărat interzise, dar sunt mai puţin susceptibile de a fi alese din cauza asocierii lor cu cei mai recenţi papi care le-au purtat, a spus Temple. 

El spune, de asemenea, că Urban ar fi un nume destul de improbabil pentru noul papă, deoarece „ar aminti de Urban al VIII-lea, care a început procesul lui Galileo Galilei, şi nu ar da bine în dezbaterile moderne despre ştiinţă, credinţă şi religie”.

În aceeaşi ordine de idei, numele Pius l-ar evoca pe Pius al XII-lea, al cărui rol în timpul celui de-al Doilea Război Mondial este tot mai criticat, a adăugat Temple.

Care sunt cele mai folosite nume de papă

În cazul în care noul papă doreşte să continue pe o cale reformatoare, Temple este de părere că nume precum Leon, făcând referire la Leon al XIII-lea, care a fost cunoscut pentru dedicarea sa pentru justiţia socială, salarii echitabile şi condiţii de muncă sigure, sau Inocenţiu, făcând referire la Inocenţiu al XIII-lea, care a încercat să elimine corupţia, ar putea fi alegeri potrivite.

Un nou papă care ar fi ales din Sudul Global, precum Papa Francisc, ar putea, de asemenea, să aleagă un nume adoptat de primii pontifi neitalieni, precum Gelasius, Miltiades sau Victor, care proveneau toţi de pe continentul african, a adăugat Temple. 

De-a lungul secolelor, au existat 44 de nume papale folosite o singură dată – cel mai recent fiind cel al Papei Francisc. Decizia sa de a alege un nume unic a avut „ramificaţii istorice masive”, explică Temple, deoarece „trecuseră aproape 1.100 de ani de la ultimul papă cu nume unic, Papa Lando, al cărui pontificat a durat mai puţin de un an în secolul al X-lea”.

Ioan este cel mai popular nume, cu 21 de papi care au ales să îl adopte – deşi, oarecum derutant, ultimul papă care a luat acest nume a fost Ioan al XXIII-lea, după ce istoricii au numerotat accidental greşit papii după Ioan al XIV-lea.

Gregorie şi Benedict sunt, de asemenea, nume pontificale populare, cu 16 şi, respectiv, 15 utilizări, în timp ce Inocenţiu şi Leon vin la mică distanţă, cu 13 utilizări fiecare. (Benedict al X-lea a fost declarat antipapă şi expulzat de pe tronul papal, de unde şi discrepanţa de numerotare pentru următorii papi Benedict).

Cum va fi anunțat numele viitorului Suveran Pontif

După ce fumul alb se va ridica din hornul Capelei Sixtine şi clopotele de la Sfântul Petru vor suna, numele noului papă ales va fi transmis lumii într-o declaraţie în latină.

Cardinalul diacon senior va păşi în balconul central al Bazilicii Sfântul Petru, însoţit de doi preoţi, şi va face anunţul emblematic: „Habemus Papam„ (”Avem un papă”).

Numele noului papă, precum şi numele sale de botez, vor fi traduse în latină în cadrul anunţului, însă fostul său nume de familie va rămâne în limba sa maternă. De exemplu, când Papa Francisc a fost ales în 2013, numele său de botez „Jorge Mario” a fost livrat ca „Giorgio Marium”, dar numele său de familie „Bergoglio” a rămas acelaşi.

Numele său papal a fost anunţat ca „Franciscum” şi a fost ultimul cuvânt al proclamaţiei, aşa cum se obişnuieşte.