Sfânta Cuvioasă Parascheva și drumul tainic al moaștelor spre Iași

Pe 14 octombrie, calendarul ortodox o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, dar și pe Sfinții Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelasie. Viețile lor sunt legate de credință, renunțare, suferință și de o istorie care a ajuns până la Iași.

14 octombrie are o semnificație aparte pentru mulți credincioși ortodocși. În centrul acestei zile se află Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei moaște se găsesc astăzi în Catedrala Mitropolitană din Iași. În aceeași zi sunt pomeniți și mucenicii Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelasie, cunoscuți pentru credința lor în perioade grele.

Primii pași ai Sfintei Parascheva către credință

Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, aproape de Constantinopol, la începutul secolului al XI-lea. Părinții ei erau credincioși și aveau o situație bună. Tatăl se numea Nichita, iar numele mamei nu s-a păstrat.

Familia mai avea un fiu, Eftimie, care a devenit mai târziu episcop al Maditului și este pomenit la 5 mai. Tatăl lor a murit când copiii erau mici, iar mama i-a crescut în credință și milostenie. Pentru Parascheva, aceste valori au devenit repede parte din viața ei.

La 10 ani, Parascheva a ascultat cuvintele Evangheliei adresate tânărului bogat: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” (cf. Matei 19, 21). A simțit că trebuie să se apropie și mai mult de rugăciune și milostenie. Nu a fost doar un impuls trecător, ci o hotărâre care i-a schimbat drumul în viață.

De multe ori, Parascheva a dăruit hainele ei bune celor săraci și a ales să poarte haine simple. Odată, a oferit chiar cruciulița de aur pe care o purta și a pus la gât una de lemn. Când mama ei a mustrat-o, Parascheva a spus că poate dărui crucea din dragoste pentru ceilalți.

O alegere care i-a schimbat viața

După moartea mamei, la 15 ani, Parascheva a decis să lase totul în urmă și să urmeze calea monahală. Împreună cu fratele ei a moștenit o avere, dar partea ei a dat-o săracilor. A plecat la Constantinopol pentru a se ruga la moaștele sfinților și pentru a căuta sfat duhovnicesc.

De acolo a mers la o mănăstire din Heracleea Pontului, unde a stat cinci ani și a dus o viață aspră, după rânduiala monahiilor. Deși era tânără, Parascheva a arătat o hotărâre rară.

Mai târziu, a ajuns la Ierusalim, unde s-a închinat la Locurile Sfinte. S-a retras apoi în pustia Iordanului, într-o mănăstire de fecioare, unde a trăit în rugăciune și smerenie.

Potrivit tradiției, la un moment dat, un înger i-a spus să se întoarcă acasă, pentru că acolo îi era rânduit sfârșitul. Parascheva a ascultat și a pornit spre locurile natale, chiar dacă despărțirea de pustiu a fost grea.

O călătorie care a schimbat destinul unui oraș

Înainte să ajungă acasă, Parascheva a trecut prin Constantinopol, unde s-a rugat în biserica Sfintei Sofia și la Vlaherne. A mulțumit pentru ajutorul primit în anii de nevoință.

La aproximativ 25 de ani, s-a întors aproape de Epivata, la biserica Sfinților Apostoli din Calicratia. A trăit acolo încă doi ani, în rugăciune și liniște, iar apoi a trecut la cele veșnice. Trupul ei a fost îngropat lângă biserică.

După o perioadă, un corăbier a fost înmormântat lângă ea, iar mai mulți credincioși au avut vedenii prin care li se cerea să scoată trupul Sfintei. Moaștele au fost găsite întregi și răspândeau bună mireasmă, iar oamenii au început să le cinstească.

Bolnavii primeau alinare dacă se atingeau de moaștele ei. În 1235, acestea au fost duse la Târnovo de împăratul Ioan Asan al II-lea. Apoi, în 1393, au ajuns la Belgrad, iar în 1521 la Constantinopol. În 1641, domnitorul Vasile Lupu le-a adus la Iași, la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, ca semn de recunoștință pentru ajutorul dat Patriarhiei Ecumenice. Astăzi, moaștele se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Rugăciunea care aduce speranță

În tradiția ortodoxă, Sfânta Parascheva este cunoscută drept ocrotitoare grabnic-ajutătoare. Românii, bulgarii, sârbii și grecii îi poartă mare evlavie, iar troparul ei amintește de viața de nevoință și de grija pentru suflet.

„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”

Vieți marcate de încercări și curaj

Tot pe 14 octombrie sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelasie. Nazarie s-a născut la Roma, din tată evreu și mamă creștină, Perpetua, care fusese botezată de Sfântul Apostol Petru.

Nazarie a urmat credința primită de la mama sa și a fost botezat de episcopul Lin. La 20 de ani, a început să propovăduiască Evanghelia în Italia, într-o perioadă în care creștinii erau persecutați sub Nero.

Nazarie a ajutat creștinii aflați în suferință. În Placenția i-a întâlnit pe Ghervasie și Protasie, iar din Melia l-a adus pe Chelasie. Au rămas uniți prin credință și prin mărturisirea lor.

Cei patru au fost prinși și chinuiți. Nazarie și Chelasie au scăpat de două ori, dar a treia oară au fost prinși din nou și au murit prin decapitare. Ghervasie și Protasie au primit și ei moarte mucenicească.

„Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

O zi plină de semnificații în calendarul ortodox

Pe lângă Sfânta Cuvioasă Parascheva și cei patru mucenici, sunt pomeniți și alți sfinți pe 14 octombrie. Fiecare nume amintește de credință, jertfă și luptă duhovnicească.

• Sfântul Mucenic Silvan;


• Sfântul Mucenic Petru Avselamul;


• Sfântul Eftimie de la Tesalonic, apărător al sfintelor icoane;


• Sfinții 40 de mucenici din Egipt și Palestina, care au murit prin sabie.

Ziua de 14 octombrie rămâne, pentru credincioși, un moment de rugăciune și aducere aminte. Sfânta Parascheva este legată în mod special de Iași, prin prezența moaștelor sale, iar mucenicii pomeniți în aceeași zi amintesc de curajul celor care au mărturisit credința în vremuri grele. Pentru mulți, aceste vieți sunt exemple de răbdare, milostenie și statornicie.