CSAT ține în suspans fermierii! Sistemul antigrindină, în colaps total!

* decizia privind repornirea sistemului național antigrindină a fost transferată către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ceea ce indică importanța strategică atribuită acestei probleme * acolo însă, stă de luni de zile documentul care va decide dacă România repornește sistemul, îl reformează sau îl abandonează definitiv * între timp, agricultura rămâne suspendată între grindină și secetă

De două decenii, în fiecare an, la mijlocul lui aprilie era pus în funcțiune sistenul național antigrindină, care funcționa până la 15 octombrie. Anul acesta, pentru al doilea an consecutiv, sistemul va rămâne „în conservare”. La fel, și cele 16 puncte de lansare antigrindină din județul Iași, care acopereau 370.000 de hectare de culturi.

Sistemul antigrindină din România a ajuns, în mod paradoxal, dintr-o soluție menită să protejeze agricultura într-o sursă majoră de controverse, incertitudine și blocaj administrativ. După ani și ani în care rachetele au fost lansate sezon de sezon, fără întrerupere, realitatea actuală arată un sistem suspendat, lipsit de o bază clară de funcționare și împins într-o zonă de decizie politică, unde viitorul său depinde de o hotărâre care întârzie să apară.

În esență, rolul sistemului a fost unul clar: protejarea culturilor agricole de grindină, în special în zonele viticole și cerealiere. Nu a fost gândit pentru a proteja gospodării sau bunuri individuale, ci pentru a asigura stabilitatea producției agricole, implicit securitatea alimentară. Cu toate acestea, în lipsa unor studii de impact solide și a unei evaluări reale a eficienței, sistemul a început să fie pus sub semnul întrebării chiar de către beneficiarii săi direcți.

Situația devine extrem de gravă când intrăm în detaliile administrative: niciun punct de lansare nu este omologat, nu există studii de impact asupra mediului, nu există analize cost-beneficiu, sistemul funcționa pe o hotărâre de guvern expirată. Cu alte cuvinte, un program național de milioane de euro a funcționat ani întregi fără baze solide. Mai mult, toate punctele din țară sunt încă în regim „pilot”, deși au trecut două decenii.

De-a lungul anilor, tot mai mulți fermieri au reclamat faptul că intervențiile asupra norilor ar avea efecte nedorite, în special asupra precipitațiilor. Percepția, răspândită în mai multe regiuni, este că rachetele antigrindină ar contribui la diminuarea ploilor, accentuând astfel efectele secetei. Chiar dacă aceste afirmații nu sunt susținute de studii concludente, lipsa unor analize oficiale a alimentat suspiciunile și a erodat încrederea în sistem.

Pe de altă parte, viticultorii și producătorii din zonele expuse frecvent fenomenelor de grindină susțin contrariul: fără intervenții active, culturile riscă să fie compromise în totalitate. Pentru aceștia, sistemul reprezintă o formă de protecție esențială, iar suspendarea lui creează un risc major pentru producție.

Această ruptură între cele două categorii de producători evidențiază una dintre cele mai mari probleme ale sistemului: lipsa unei fundamentări științifice clare, care să ofere un răspuns definitiv asupra eficienței sale. În prezent, nu există studii de impact asupra mediului, nu există analize cost-beneficiu actualizate și nici omologări tehnice pentru punctele de lansare. Practic, un sistem național a funcționat ani la rând într-un cadru incomplet reglementat.

Situația este complicată și de aspectele legislative. Baza legală care a permis funcționarea sistemului a expirat la finalul anului 2024, iar în lipsa unei noi reglementări, activitatea nu mai poate continua în mod legal. În același timp, decizia privind viitorul sistemului nu mai aparține exclusiv Ministerului Agriculturii, fiind transferată către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ceea ce indică importanța strategică atribuită acestei probleme.

În paralel, problemele interne au agravat situația. Demisiile în masă ale angajaților din sistem și suspendarea finanțării au dus la blocarea completă a activităților. Proiecte de extindere, investiții în infrastructură și planuri de modernizare au fost oprite, iar capacitatea de intervenție a sistemului a fost practic anulată.

În Moldova, inclusiv în zona Iașului, erau pregătite investiții majore: noi puncte de lansare, radare performante, extinderea protecției pe zeci de mii de hectare. Totul a fost blocat peste noapte. În paralel, aproximativ 160 de angajați din sistem au demisionat, semn clar că problemele nu sunt doar tehnice, ci și interne.

La nivel european, tendința este diferită. Mai multe state au renunțat la utilizarea rachetelor antigrindină, optând pentru tehnologii alternative, considerate mai eficiente și mai sigure, cum ar fi generatoarele terestre sau metodele de însămânțare a norilor prin alte mijloace. Această diferență de abordare pune și mai multă presiune asupra autorităților din România, care trebuie să decidă dacă mențin un sistem contestat sau îl înlocuiesc cu soluții moderne.

În prezent, concluzia este una clară: nu există încă o direcție certă. Sistemul antigrindină rămâne suspendat între necesitate și îndoială, între investițiile deja făcute și lipsa unor dovezi concrete privind eficiența sa. Până la apariția unei decizii oficiale și fundamentate, agricultura românească rămâne expusă atât fenomenelor extreme, cât și incertitudinii administrative. Daniel BACIU