O elevă de la „Băncilă” joacă în debutul lui Emil Coșeru

O elevă de la „Băncilă” joacă în debutul lui Emil Coșeru

Premiera spectacolului „Hârjoana”, care a avut loc pe scena Uzinei cu Teatru din Iași, a marcat un moment important în parcursul artistic al actorului Emil Coșeru. Societar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, acesta a debutat ca dramaturg cu un text despre iubire, bătrânețe, timp și moarte, montat de regizoarea Alexandra Bandac Marian.

Spectacolul are doar trei personaje. Emil Coșeru își joacă propriul text alături de actrița Tatiana Ionesi, iar al treilea rol îi revine lui Iris Zaharia, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Prezența micuței interprete aduce în montare un contrapunct sensibil, într-o poveste dominată de memoria unei iubiri târzii și de apropierea sfârșitului.

Primele două reprezentații, programate pe 21 și 22 mai, au fost sold out.

Emil Coșeru, de la actor la dramaturg

Pentru Emil Coșeru, „Hârjoana” înseamnă mai mult decât un nou rol. Este prima piesă pe care o semnează ca dramaturg și pe care o aduce în fața publicului într-o producție de repertoriu a Naționalului ieșean.

Actorul a mărturisit că a scris textul într-o lună, în februarie, anul trecut. Tema piesei este, în cuvintele sale, „veche, obsedantă și eternă”: dragostea, bătrânețea, moartea și „Cel ce Le Orânduiește pe toate”.

„Un cuplu o amână pe Doamna în ale morții, caută să o amăgească, amăgindu-se. Cum facem noi, oamenii, îndeobște”, spune Emil Coșeru despre lumea din „Hârjoana”.

Textul nu caută demonstrații complicate, ci emoție directă. Autorul vorbește despre replici scurte, simple, despre poveste și despre acel amestec de râs și plâns care dă teatrului forță.

„Teatrul are nevoie de poveste, de replică, de emoție. Râsu´-plânsu´. Asta am căutat în Hârjoana mea”, afirmă Emil Coșeru.

Trei personaje și o poveste despre timpul care nu mai așteaptă

„Hârjoana” aduce pe scenă un cuplu aflat la limita de sus a vieții. Cei doi bătrâni simt apropierea morții, dar nu o întâmpină cu solemnitate rece, ci cu umor, tandrețe, teamă și amânare. În fond, hârjoana lor nu este doar cu moartea, ci cu timpul.

Regizoarea Alexandra Bandac Marian spune că a încercat să surprindă „ecourile unei iubiri târzii ca mecanism de apărare împotriva angoasei paralizante a trecerii finale”. Personajele se agață de trecut, de tinerețe și de amintiri, ca de un năvod salvator.

În viziunea regizoarei, moartea nu este tratată ca un dușman străin, ci ca o veche cunoștință. Spectacolul devine astfel o privire asupra senectuții, asupra trupului care îmbătrânește și asupra spiritului care refuză să accepte că viața s-a comprimat prea repede.

„Hârjoana pare a fi cu Moartea, dar e, în fond, cu Timpul și cu absurditatea expirării propriei vieți”, afirmă Alexandra Bandac Marian.

Iris Zaharia, eleva de la „Băncilă” care intră într-un spectacol al Naționalului

Unul dintre detaliile care dau prospețime spectacolului este prezența lui Iris Zaharia, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Într-o distribuție restrânsă, alături de doi actori cu experiență, participarea ei aduce un contrast puternic între vârste, între început și sfârșit, între memoria vieții și promisiunea scenei.

Pentru publicul ieșean, apariția unei eleve de la „Băncilă” într-o producție a Teatrului Național este și o dovadă că școala de artă din Iași rămâne un spațiu din care pot porni trasee artistice importante.

Spectacolul este completat vizual de scenografia Alexandrei Budianu și de video design-ul creat de Andrei Cozlac. Mișcarea scenică este semnată de Lorette Enache.