Ieșenii, ca mai toți românii, muncesc mult și primesc bani puțini

* România continuă să trăiască un paradox dur al pieței muncii: angajații lucrează, în medie, mai mult decât media europeană, însă costul orar al muncii este al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană, peste doar Bulgaria * datele Eurostat și INS arată ruptura care se vede și în marile orașe regionale: multe ore la serviciu, salarii nete încă sub presiune, taxare ridicată a muncii și o economie care produce prea puțină valoare adăugată în prea multe sectoare * în Iași, unde IT-ul, medicina și serviciile ridică media locală, decalajul față de vest rămâne uriaș

România continuă să fie țara în care se muncește mult și se câștigă puțin, iar Iașul nu face excepție. Cifrele publicate de Eurostat arată că media efectivă a timpului de lucru în Uniunea Europeană a coborât la 36 de ore pe săptămână în 2024, în timp ce România rămâne în zona celor aproape 40 de ore săptămânal. Asta înseamnă că și mulți ieșeni lucrează într-o economie în care timpul petrecut la serviciu rămâne încă una dintre puținele resurse care compensează lipsa de productivitate și de tehnologie din numeroase sectoare.

La capitolul bani, realitatea este și mai apăsătoare. Eurostat estimează că, în 2025, costul mediu orar al muncii în România a fost de 13,6 euro, al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană. Doar Bulgaria stă mai jos, cu 12 euro pe oră. La celălalt capăt al clasamentului sunt economiile care produc mult mai mult pe fiecare oră lucrată: Luxemburg, cu 56,8 euro pe oră, Danemarca, cu 51,7 euro, și Olanda, cu 47,9 euro. Media europeană a ajuns la 34,9 euro pe oră, iar media din zona euro la 38,2 euro. Cu alte cuvinte, România rămâne la mai puțin de jumătate din media UE și de aproape patru ori sub liderii vestici.

Problema este că acest cost orar nu înseamnă salariul care ajunge efectiv în buzunarul angajatului. El include întregul cost suportat de angajator pentru forța de muncă. Iar aici apare una dintre frustrările majore resimțite și la Iași: firma plătește mult mai mult decât primește, în final, salariatul. Potrivit Institutului Național de Statistică, în ianuarie 2026 câștigul salarial mediu brut la nivel național a fost de 9.220 de lei, iar cel net de 5.518 lei. Diferența dintre cele două sume arată cât de puternic apasă taxarea muncii asupra venitului real.

O explicație importantă este fiscalitatea. Datele europene privind tax wedge-ul, adică povara taxelor și contribuțiilor în costul total al muncii, arată pentru România un nivel de peste 40% în cazul lucrătorilor cu salarii mici. OECD avertizează că această presiune ridicată pe muncă lovește mai ales în veniturile mici și medii și descurajează ocuparea formală. Pe scurt, din banii produși de muncă, o parte consistentă se pierde înainte să ajungă la angajat.

A doua mare explicație ține de structura economiei. Iașul are zone care ridică media locală, mai ales în IT, servicii specializate, educație și sănătate. În clasamentele salariale recente, județul Iași s-a aflat între cele care au trecut de 4.700 de lei net mediu lunar în prima jumătate a lui 2025. Dar aceste nuclee de performanță nu pot schimba singure imaginea națională, câtă vreme România depinde încă puternic de comerț, logistică, agricultură, servicii standardizate și producție cu valoare adăugată redusă. Acolo unde automatizarea este slabă și marjele sunt mici, salariile cresc greu.

De aceea, paradoxul rămâne în picioare și pentru Iași: se muncește mult, dar banii rămân puțini în raport cu efortul și cu prețurile tot mai mari. România avansează, dar lent și de la un nivel încă jos. Până când productivitatea nu va crește serios, iar taxarea muncii nu va fi mai bine așezată, și pentru mulți ieșeni va rămâne aceeași senzație amară: muncesc mult, dar nu câștigă pe măsura muncii lor. Dan DIMA