Ramadan la Iași -- rugăciune la prânz, iftar la apus

* în luna Ramadanului, viața comunității musulmane din Iași se organizează după ore precise: post până la apus, apoi iftar și rugăciunea de seară * în centrul acestui ritm stă moscheea de pe strada Morilor, descrisă de comunitate drept Centru Cultural Islamic – un loc de rugăciune, dar și de învățare, dialog și sprijin reciproc * Ramadanul se vede în oraș și în meniuri speciale, în magazine orientale și în felul în care Iașul devine, seară de seară, mai „global”

Moscheea din Iași își așteaptă musulmanii la rugăciune vineri, la ora 13:30. Pentru mulți, este ora fixă care ține comunitatea unită: nu doar o întâlnire spirituală, ci un moment de reconectare, un punct de reper într-un oraș în care mii de oameni trăiesc departe de familie, studiază, muncesc și își construiesc viața între două lumi. Clădirea aflată pe strada Morilor servește ca un important Centru Cultural Islamic pentru comunitatea locală. La fel ca majoritatea moscheilor din România, aceasta este un loc nu doar de rugăciune, ci și de învățare, dialog și sprijin reciproc. Anual, mii de musulmani din oraș și din împrejurimi vin aici pentru a se ruga și a lua parte la momentele spirituale importante, consolidând legăturile comunității. Dincolo de ritual, spațiul funcționează ca o formă de „acasă” în diaspora: un loc în care se schimbă informații, se leagă prietenii, se oferă sprijin, se păstrează identitatea.

Ramadanul, însă, se simte cel mai puternic seara. Programul publicat de Moscheea Iași arată limpede cum se „așază” ziua într-o geometrie simplă: dimineața devreme începe postul, iar seara, la apus, acesta se încheie. Pentru vineri, 6 martie 2026 (16 Ramadan), orarul din calendar fixează începutul zilei cu Fajr la 05:00, iar momentul-cheie al serii – Maghrib/iftar – la 18:01. La 19:37 urmează Isha, rugăciunea de seară. În jurul acestor ore, Iașul se transformă subtil: pe grupurile de studenți apar invitații la masă, în bucătăriile de apartament se gătește, iar întâlnirile capătă o solemnitate caldă, de familie extinsă.

Iașul are un lucru rar în România dincolo de Dobrogea: o comunitate vizibilă, organizată, cu un loc recunoscut, care dă ritm și coerență vieții religioase și sociale. Iar faptul că orașul e unul dintre cele mai mari centre universitare din țară, cu mii de studenți internaționali, face ca Ramadanul să fie, an de an, mai prezent în spațiul public, chiar dacă discret.

Oferte de iftar

În 2026, Ramadanul intră și în economie: apar oferte clare de iftar și semne că cererea crește. Un exemplu, Samra Gastrobar a anunțat explicit un „meniu de Ramadan Iftar”, gândit ca pachet complet – cu supă, antreu, fel principal, curmale, desert și cafea arăbească, totul la 99 de lei. Dincolo de un singur exemplu, important e fenomenul: Iașul începe să înțeleagă că există seri în care oamenii nu caută doar „ceva de mâncare”, ci o masă cu semnificație, așezată în jurul apusului.

Ca barometru al ofertei, platformele publice de recenzii arată și ele o realitate interesantă: Iașul are deja o mică hartă de locuri asociate cu bucătăria arabă și cu opțiuni halal. Nu sunt cifre absolute – apar și dispar localuri, iar listările nu prind tot –, dar sunt suficiente ca să susțină ideea centrală: Ramadanul nu mai e doar un calendar „al comunității”, ci un sezon în care orașul își adaptează, timid, serviciile.

În acest peisaj, moscheea rămâne nucleul. Ea nu „organizează” orașul, dar îi dă o oră comună: 13:30, vinerea, pentru Jum’ah, și apusul, seară de seară, pentru iftar. Între cele două, Iașul continuă să fie Iașul pe care îl știm: cursuri, spitale, trafic, deadline-uri. Doar că, pentru o parte a orașului, ziua are o altă logică – una care începe înainte de răsărit și se încheie cu o masă la apus, împărțită între prieteni, colegi și comunitate. Și poate tocmai aici e știrea reală a Ramadanului ieșean: nu spectaculosul, ci normalitatea unui oraș care învață, încet, să fie mai mare decât propria lui imagine.

Teona SOARE