S-a pierdut finanțarea PNRR pentru autostrada Bacău – Pașcani!

* tronsoanele dintre Bacău și Pașcani, considerate până de curând sigure pe finanțare nerambursabilă prin PNRR, sunt mutate înapoi pe componenta de împrumut.

Motivul? Unul dur și greu de contestat: nu pot fi finalizate la timp! * fondurile nerambursabile vor fi redirecționate către proiecte feroviare mai avansate, care pot fi finalizate la timp, în timp ce autostrada va continua cu bani împrumutați

Un nou episod tensionat zguduie unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură din România: Autostrada Moldovei A7. Odată cu venirea la conducerea Ministerului Transporturilor a lui Radu Miruță, planurile financiare sunt rescrise din temelii.

Termenul-limită impus de PNRR - august 2026 - devine o barieră imposibil de trecut pentru unele segmente ale autostrăzii. În timp ce constructorul dă asigurări mai optimiste, specialiștii din minister sunt mai rezervați, iar realitatea din șantiere înclină balanța spre prudență. „Facem o medie între optimism și realism”, a transmis Miruță, într-o formulare care spune totul despre tensiunea din culise.

În fapt, situația este clară: lucrările pe anumite loturi din zona Bacău sunt abia la 45–50%, mult sub nivelul necesar pentru a prinde termenul PNRR. În aceste condiții, riscul de a pierde bani europeni devine real.

Soluția aleasă este una pragmatică, dar dureroasă: fondurile nerambursabile vor fi redirecționate către proiecte feroviare mai avansate, care pot fi finalizate la timp, în timp ce autostrada va continua cu bani împrumutați – adică mai multă presiune pe bugetul statului.

Decizia marchează o schimbare radicală față de momentul în care Dragoș Pîslaru anunța cu optimism mutarea acestor tronsoane pe grant, prezentată atunci drept o „certitudine de execuție” pentru lucrări în valoare de peste 2,15 miliarde de euro.

Între timp, realitatea a lovit planurile ambițioase. Pe de o parte, există și vești mai bune: anumite segmente dintre Focșani și Bacău sunt aproape gata sau în stadii avansate, unele urmând să fie deschise chiar în termenul-limită. Dar imaginea de ansamblu rămâne fragmentată.

Cele mai mari probleme sunt concentrate pe Săucești – Trifești (sub 50%), Trifești – Gherăești (47%), Mircești – Pașcani (48%). Toate mult sub nivelul necesar pentru o finalizare rapidă.

În spatele cifrelor se conturează o realitate incomodă: planificarea inițială a fost prea optimistă, iar acum statul încearcă să salveze ce se mai poate salva.

Mutarea de pe grant pe împrumut nu înseamnă oprirea lucrărilor, dar schimbă fundamental ecuația financiară. România nu mai pierde proiectul, dar pierde avantajul banilor nerambursabili. Iar într-un context economic deja tensionat, diferența dintre „gratis” și „cu dobândă” nu este deloc una minoră.

Autostrada Moldovei rămâne un proiect vital, dar devine, tot mai clar, și un test major de realism pentru autorități: între promisiuni ambițioase și limitele dure ale execuției din teren. Daniel BACIU