Sirenele vor răsuna în fiecare zi de miercuri

Şefii ISGU şi-au propus să-i obişnuiască pe ieşeni cu cele patru tipuri de alarme acustice: atac şi preatac aerian, alarmă la dezastru şi încetarea alarmei * deşi pare logică, măsura este inutilă într-un oraş unde doar 20.000 de oameni şi-ar găsi loc în adăposturile de protecţie civilă * mai mult, maxim 4.000 de ieşeni ar fi protejaţi în cazul unui atac chimic!

Având în vedere necesitatea informării populației cu privire la semnalele de alarmare acustice, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a planificat, începând cu luna martie a acestui an, reintroducerea de exerciții lunare de testare a sistemelor de alarmare. Aceste exerciții vor avea loc în prima zi de miercuri a fiecărei luni și, ca atare, vor avea titulatura de „Miercurea alarmelor”. În municipiul Iași, ca și la nivel național, exercițiul de alarmare va fi organizat astăzi, 1 martie 2023, în intervalul orar 10.00 - 11:00, când va fi introdus unul dintre semnale de alarmare acustică. Sunt patru tipuri de alarmare. Semnalul alarmă aeriană (alarmarea populației despre apariția pericolului imediat al unui atac aerian) se compune din 15 sunete (impulsuri) a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele (pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a câte 2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele). Al doilea este semnalul alarmă la dezastre (prevenirea populației asupra pericolului iminent de producere sau producerea unor dezastre naturale, tehnologice sau biologice), se compune din 5 sunete (impulsuri) a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele (pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a câte 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele). Al treilea este semnalul prealarmă aeriană (prealarmarea populației despre posibilitatea producerii unui atac aerian) se compune din 3 sunete (impulsuri) a 32 secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele  (pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a câte 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele). În fine, semnalul încetarea alarmei (înștiințarea populației despre trecerea pericolului) se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute (pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut).

Buncărele din oraş, multe şi totuşi insuficiente…

Măsura vine într-un context politic extrem de delicat, dublat de o intensificare a activităţii seismice în zona Olteniei. De altfel, consilierii locali s-au arătat preocupaţi şi de situaţia adăposturilor civile din oraş, solicitând o situaţie actualizată cu starea acestora. Iaşul are 170 astfel de adăposturi, din care Primăria administrează 124. Dacă înainte de 1989, în şcoli sau fabrici, se făceau cursuri prin care ieşenii erau instruiţi cum să se comporte în cazul unui atac, fiind indicate şi adăposturile în care s-ar putea refugia în caz de alertă, odată cu trecerea timpului, s-a pus accent doar pe situaţii de urgenţă generate de calamităţi sau dezastre naturale, pe considerentul că, spre deosebire de alte zone geografice, Europa Centrală ar fi cumva ferită de conflicte armate. Astfel, rolul adăposturilor antiaeriene din oraş a fost trecut în plan secundar, la fel ca şi starea „buncărelor” din subsolurile unor blocuri, lăsate de izbelişte  sau ţinute sub cheie de administratorii blocurilor care le găzduiesc. De-abia în ultimii ani se remarcă eforturi suplimentare nu neapărat în sensul dotării lor, cât mai ales în desemnarea unor persoane care să facă aceste buncăre cu adevărat funcţionale. „Şi războiul din Ucraina, şi seria de cutremure, au determinat IGSU să facă o reinventariere a responsabilităţilor autorităţilor locale. La Iaşi avem chiar şi adăposturi pentru situaţii speciale, cum ar fi atacurile chimice sau nucleare, însă numărul cetăţenilor pe care i-ar putea adăposti este subunitar ţinând cont de populaţia oraşului. Oricum, am mai angajat un om la Protecţia Civilă, un fost ofiţer de armată, care are atribuţii în ceea ce priveşte aceste adăposturi”, a spus primarul Mihai Chirica. 

Stăm bine doar la sirene

Conform specialiştilor în protecţie civilă din cadrul Primăriei Iaşi, în oraş sunt în acest moment 123 de adăposturi antieriene, plus un centru de comandă. „Unele au 150 de metri pătraţi, altele 75. Toate sunt funcţionale”, au transmis aceştia. Evident, numărul buncărelor şi mărimea lor induc faptul că, raportat la populaţia municipiului, un procent insignifiant de cetăţeni s-ar putea adăposti în eventualitatea unui atac aerian. Maxim cinci procente la o populaţie de 400.000 de suflete. O altă problemă ţine de dotarea adăposturilor. „Adăposturile trebuie dotate cu filtre. Sunt necesare trei astfel de filtre, iar preţui unui singur filtru este 2.000-3.000 de euro. Finanţarea pentru dotarea adăposturilor, nu numai a celor din Iaşi, revine statului român, prin instituţiile abilitate”, mai spun specialiştii în protecţie civilă.

Cumva complementare adăposturilor antiaeriene, sirenele de alarmare sunt singurul capitol la care Iaşul stă bine. Sunt 17 astfel de sirene, toate electronice, rodul unui efort financiar de administraţiei locale. Din fericire, au fost auzite, în special miercurea şi doar în urma uner excerciţii a celor de la ISU. Lucian STATE