Mai mult de o treime dintre copiii României trăiesc în sărăcie

* România rămâne printre țările europene cu cele mai mari inegalități sociale * sărăcia copiilor nu mai este o excepție – este o realitate care se transmite din generație în generație

În România anului 2025, mai mult de o treime dintre copii – 33,8% – trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială. Țara noastră se menține mult peste media Uniunii Europene, de 24,2%, iar decalajele între categoriile sociale continuă să crească.

Discrepanțele sunt mai vizibile ca oricând. În mediul rural, aproape jumătate dintre copii – 41,7% – cresc în lipsuri, iar acolo unde nivelul de educație al părinților este scăzut, vulnerabilitatea devine aproape totală: 75,8% dintre acești copii sunt în pericol de sărăcie sau excluziune socială. Prin contrast, doar 5,9% dintre copiii proveniți din familii cu studii universitare se confruntă cu astfel de probleme.

Pentru 1,255 milioane de copii români, accesul la un trai sănătos – hrană, educație, sănătate, locuință – rămâne o luptă zilnică. Riscul de sărăcie în rândul copiilor este cu 7% mai ridicat decât în cazul adulților, ceea ce arată că vulnerabilitatea se perpetuează de la o generație la alta.

Un studiu realizat de organizația „Salvați Copiii” arată că aproape trei din cinci familii (58%) ai căror copii sunt incluși în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de educație fără un sprijin extern. În rândul celor care se confruntă cu sărăcia subiectivă, procentul crește dramatic, la 87%, iar printre părinții cu un nivel educațional redus, la 70%. Situația este și mai gravă pentru copiii din familiile rome, unde riscul de sărăcie atinge 78%, pentru cei din mediul rural (41,7%), pentru copiii crescuți de un singur părinte (36,5%) sau pentru cei proveniți din familii numeroase (50,9%). În cazul copiilor refugiați din Ucraina, doar 28,4% dintre familii spun că pot face față tuturor nevoilor sau măcar celor mai multe dintre ele.

România investește prea puțin în copii

Cauzele acestei crize sunt multiple și persistente. România continuă să investească prea puțin în copii. Cheltuielile pentru protecție socială (12,8% din PIB), educație (3,3%) și sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media europeană. Lipsurile din procesul de colectare și monitorizare a datelor privind vulnerabilitățile – cum ar fi apartenența etnică, situația economică a familiilor sau migrația părinților – împiedică o evaluare corectă și o intervenție eficientă. În plus, lipsa de predictibilitate a fondurilor, fie ele publice sau europene, afectează grav continuitatea programelor de sprijin. Fără o planificare multianuală și fără politici integrate, multe inițiative se sting înainte de a produce o schimbare reală.

„Faptul că sărăcia trece de la o generație la alta arată că veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educația – atât participarea, cât și calitatea acesteia. Este crucială incluziunea educațională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii și pe părinți. Sărăcia ucide educația”, avertizează Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației.

Fiecare copil lăsat în afara școlii, fiecare copil care trăiește fără hrană suficientă sau fără acces la servicii medicale de bază, reprezintă o pierdere ireparabilă pentru societate. Copilăria nu ar trebui să fie o luptă pentru supraviețuire, ci un loc sigur în care să crească speranța.

Clara DIMA