Ieșeanul Ștefan Albu, fost vicecampion balcanic la atletism, cel care a descoperit-o pe Angela Moroșanu, a devenit un iscusit antrenor de tir cu arcul la Belcești!

Nu mi-e foarte clar dacă Ștefan Albu și-a adus o mai mare contribuție în atletism prin performanțele sale ce-l recomandau pentru o carieră în sprintul românesc sau pentru că a descoperit-o pe Angela Moroșanu, considerată un fenomen, o minune! Nici nu vreau să deslușesc asta în rândurile următoare, ci mai degrabă vă propun povestea fostului atlet care n-a devenit un apreciat antrenor de atletism, ci de tir cu arcul, în mediul rural! Un antrenor care a făcut la Belcești ca sportul-rege să fie nu fotbalul, ci tirul cu arcul, un om care mereu vrea să se autodepășească, își caută noi provocări și care are ambiții ce poate pentru mulți ar fi utopice!

 

Ștefan Albu este ieșean. A împlinit 45 de ani și își amintește că bătea mingea în spatele blocului, dar că nu era talentat pentru fotbal. Spune însă că era talentat la atletism, dar la ce mod talentat? Fugea de nu-l prindea nimeni, iar în clasa a IX-a a fost dus de tatăl său, fost câștigător la lungime la „Daciada”, la Liceul cu Program Sportiv. Patru ani a lucrat cu prof. Dorinel Ursache, apoi a fost promovat la CS Politehnica Iași, unde a fost pregătit de prof. Grigore Ursanu.

 

Multiplu campion național în probe de sprint, Ștefan a fost de două ori vicecampion balcanic la 100 metri, iar la seniori a fost campion național într-o vreme în care Iașul avea ștafetă la 4x100 metri!

 

Nu voi insista cât de departe ar fi putut ajunge în atletism, mai ales dacă ar fi început să-l practice mai devreme, nu abia la 15 ani, dar voi menționa că s-a oprit brusc, când a terminat în 1998 cei trei ani de Colegiu de la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Avea 21 de ani și începea să simtă bani în propriul buzunar. Sportul nu-i oferise acest privilegiu!

 

A început să predea în anul școlar 1998/1999, la Școala „Ion Creangă”, din Păcurari, în 1999/2000 - la Tg. Frumos, dar a dat diferențe și în 2000, anul în care s-a căsătorit, a absolvit FEFS Iași cu specializarea atletism. A susținut cu succes examenul de titularizare și a devenit profesor de educație fizică și sport la Liceul Tehnologic „Victor Mihăilescu Craiu”, de la Belcești, unde îl găsim și astăzi la fel de dedicat ca-n prima zi!

 

„Dacă nu ajungeam eu la Belcești, cred că nici Angela Moroșanu n-ar fi ajuns la atletism”

 

„Mă trezeam în fiecare zi la ora 05:30 ca să pot ajunge în timp util la Belcești. Drumul era stricat, așa că mergeam cu trenul. Mă întorceam acasă la 17:30, cui i-ar mai fi ars de sport de înaltă performanță? Ar fi fost imposibil!”.

 

Așadar, și-a început activitatea la Belcești în toamna anului 2000, când, la obișnuitele probe de la ora de sport, a văzut-o pe Angela Moroșanu.

 

„Era în clasa a VIII-a. Am fost șocat când am zărit-o. Am început s-o pregătesc pe dealuri, în condițiile modeste pe care le aveam. Am venit cu ea la Iași și au sărit toți antrenorii pe mine să le-o dau! Am mers cu Angela la etapa finală a Campionatelor Naționale Școlare, la Craiova, unde s-a clasat a doua la 60 metri. A văzut-o tot stadionul, toți se întrebau unde am găsit-o...”.

 

Nu voi insista cu performanțele pe care le-a bifat Angela după ce a ajuns să lucreze cu prof. Dorinel Ursache, la LPS Iași, fostul antrenor al lui Ștefan. Medalie de bronz cu ștafeta României 4x400 metri la Campionatele Mondiale de sală la doar 18 ani, an în care a ocupat locul 6, tot cu acea ștafetă a României, la prima sa participare la Jocurile Olimpice, după cea de la Atena bifând altele două, în 2008, respectiv 2012. În 2007, la 21 de ani, devenea campioană europeană de tineret (Under 23) la 400 metri garduri, proba sa favorită în care a fost ani în șir printre cele mai bune din lume!

 

„Angela avea valori ale acidului lactic la care un om normal ar fi murit!”

 

„Dacă ar fi lucrat organizat ceva mai devreme, sigur ar fi fost medaliată olimpică! O sportivă ca Angela o descoperi o dată în viață, dacă ești foarte norocos! Peste ani, când am început a doua specializare, tirul cu arcul, ni s-a vorbit, la un curs la București, despre rezistența la efort, și a fost menționată ca exemplu. Se spunea că avea o rezistență fizică ieșită din comun. Omul care ne vorbea nu mai văzuse în viața lui așa ceva! Angela era un fenomen din puncte de vedere fizic! Analiza acidului lactic din mușchi atingea valori la care un om normal ar fi murit! Angela a fost o minune!”

 

Ștefan Albu a auzit exemplul cu Angela prin 2017, când a început a doua sa specializare, tirul cu arcul, dar ce a mai făcut până atunci?

 

După ce a trimis-o pe Angela la Iași și a savurat primele Jocuri Olimpice ale fostei sale atlete, în 2004, și-a dat seama că prea curând, dar mai probabil niciodată, nu va mai găsi o a doua Angela. A văzut însă la Parcul „Aventura”, de la Brașov, ceva ce l-a pus pe gânduri... Click AICI pentru continuarea materialului! Dragoș GAȘPAR