Cine este de vină pentru colapsul armatei ucrainene în Kursk? Unii soldați au fost forțați să fugă pe jos şi peste 30 de km.

Dimensiune font:

| 14-03-2025 18:05

Black Bird Group, un grup de experți din Finlanda, specializat în conflictul ruso-ucrainean și politica de securitate în Europa de Nord și zona Arctică a explicat într-o analiză cum s-a prăbuşit apărarea ucraineană pe frontul din Kursk în ultimele 10 zile, punând capăt unei operațiuni militare care a durat șapte luni. Pierderea rutelor de aprovizionare și presiunea constantă a armatei ruse au dus la o retragere haotică, cu echipamente abandonate pe câmpul de luptă, susţine sursa citată. Deși Rusia nu a reușit să încercuiască în totalitate capul de pod ucrainean, anumite unități ucrainene au fost pierdute în Kursk.

Deși oficial Kievul a negat inițial abandonarea pozițiilor din Kursk, trupele ruse au ridicat steagul la Sudja pe 12 martie, confirmând victoria Moscovei. Rămâne de văzut dacă Rusia va continua ofensiva spre regiunea ucraineană Sumî sau își va redirecționa forțele către alte fronturi, arată într-o analiză John Helin, expert la Black Bird Group.,/span>

Potrivit Black Bird Group, pierderea temporară a schimbului de informații între SUA și Ucraina nu a fost factorul decisiv în colapsul operațiunii ucrainene din Kursk. Deși ar fi putut cauza unele perturbări locale, ofensiva rusă fusese planificată cu mult înainte de această pauză în partajarea informațiilor. Factorul principal al retragerii Ucrainei a fost presiunea logistică rusă, care a dus la prăbușirea liniilor de aprovizionare și la imposibilitatea de a susține trupele pe teren.

Ce s-a întâmplat? De ce s-a retras Ucraina?

În ultimele 10 zile, o ofensivă a armatei a forțat forțele ucrainene să se retragă din capul de pod ucrainean din Kursk (n.r. poziție militară ocupată de o armată pe teritoriul inamic), punând capăt unei operațiuni care a durat șapte luni.

În august, o ofensivă ucraineană a dus la capturarea a peste 1.200 km² din regiunea Kursk, Rusia. Obiectivele declarate erau de a atrage forțe ruse din apropierea Pokrovsk, din Doneţk, de a obține un avantaj la negocieri şi de a împiedica o operațiune rusă în Sumî. A fost totodată o mișcare de a influența discursul internațional.

Totuși, Ucraina nu a reușit să își extindă și să își securizeze flancurile, iar în următoarele șase luni, perimetrul său în Kursk s-a redus constant. Până la începutul lunii martie, ucrainenii mai controlau doar puțin peste 300 km² în jurul orașului Sudja. Pe 14 martie, potrivit hărţilor analiştilor militari OSINT, ucrainenii mai controlau mai puțin de 80 km² în Kursk. Informaţiile în acest sens nu sunt clare.

Legătura trupelor ucrainene din Kursk cu Sumî se făcea prin două rute: drumul principal de aprovizionare printr-un punct de frontieră şi o rută secundară prin Oleşnîa. Pe 18 februarie, ruşii au recucerit localitatea Sverdlikovo iar acest pas a transformat aceste rute în "zone de ucidere" (n.r. termen militar care desemnează un perimetru strategic în care forțele inamice sunt vulnerabile și expuse focului concentrat), unde dronele FPV rusești cu fibră optică dominau.

Colapsul logistic și avansul rus

În contextul în care ambele rute logistice erau monitorizate de drone iar condițiile de iarnă ușoară făceau dificilă deplasarea off-road, liniile de aprovizionare ale Ucrainei s-au prăbușit. Între timp, forțele ruse au reușit să stabilească un cap de pod peste râul Psel, lângă Kurilovka. Pe 5 martie, au atacat spre vest. Surse ucrainene susțin că două batalioane rusești implicate în acest atac erau formate din trupe nord-coreene. Deși plauzibil, nu există dovezi solide în acest sens.

Pe 6 martie, rușii au tăiat ruta secundară, lăsând doar ruta principală ca unică cale de intrare și ieșire. Situația a devenit critică. Avansul rusesc amenința să încercuiască întreaga forță ucraineană din Kursk, mai ales dacă un atac ar fi fost lansat și din nord. Ucraina a contraatacat, reușind să blocheze forțele rusești, dar nu le-a putut respinge. Operațiunea ucraineană era în colaps.

Odată cu pierderea rutei logistice secundare, Rusia a reluat atacul din nord, lovind Malaia Loknaia și Martinovka. Forțele ucrainene s-au retras spre Sudja și Kazacia Loknaia, probabil ca reacție la situația de pe câmpul de luptă, nu ca o retragere planificată.

Retragerea și pierderile Ucrainei

Rusia a bombardat podurile-cheie peste râurile Loknaia, Sudja și Psel, forțând soldații ucraineni să fugă pe jos, unii mergând peste 30 km. Dronele au surprins infanteria ucraineană retrăgându-se în coloane compacte, prioritizând viteza în detrimentul siguranţei.

Bloggeri militari ruși au publicat imagini cu soldați ucraineni morți și echipamente capturate, inclusiv un tanc M1 Abrams intact.

Soldați ucraineni care au reușit să se întoarcă la Sumî au relatat că retragerea a fost haotică și slab coordonată, posibil inițiată la nivel local înainte ca superiorii să reacționeze.