Badea Cârțan, frumosul român plecat la Domnul pe 7 august 1911, la frații din Budapesta. ”Bucureștiul și Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu știe de Moșu-său și de Tată-său, zici de el că-i orfan."

Badea Cîrțan, vestitul cioban călător, cel ce umbla prin lume ca să caute izvoarele ființei naționale, a trecut de foarte multe ori prin Budapesta și pe la redacția și tipografia lui Dimitrie Birăuțiu.

Cu un prilej, aflîndu-se acolo și vazîndu-i adunați pe cîțiva dintre militanții și liderii români, acesta le trăsnește una buna: „Iacă și dumneavoastră aici: Todică, Birăuțiu, Bănuțiu, în loc să fiți: Todea, Birău, Ban. Tot mici, tot mici, n-avem un om mare, să faca minuni”.

Badea Cîrțan avea umor și era totdeauna bine venit în redacție. Despre acest lucru ne mărturisește Sebastian Stanca: „Venea des la Pesta și totdeauna ne cerceta redacția. Ne obișnuisem să-l vedem tot la 2-3 luni odată în mijlocul nostru și dacă întîrzia parcă ne lipsea.

Vorbea cu o predilecție vădită în pilde. Figurile romane Cesar, Scipio, Traian, August erau pentru badea Cîrțan adevărate ideale. De aceștia se încălzea ochii împăianjeniți de strașina genelor, lungi și cenușii scînteia o lumină mai vie și obrajii i se rumeniau. Venea în redacție cu o deosebită sfială. Pentru el redacția era biserica culturii, de care se cuvine să te apropii cu cel mai devotat simț și respect. Cu căciula în mînă, scoasă încă de pe scări, deschidea încet ușa și se furișa în odae oprindu-se brusc lîngă prag. „Trăiască dl Stanca, trăiască dl Bănuț, trăiască dl Birăuțiu să se facă birău în ogorul neamului.”

Asta era salutul lui obișnuit. Noi ne ridicam zgomotoși de la mese și îl luam între noi îmbulzîndu-l cu fel de fel de întrebări.(…)”

El ducea multe reviste și cărți pentru răspîndire primite de la Birăuțiu. Dar și aducea pentru publicare manuscrise, culegeri de folclor, snoave din cele mai îndepărtate zone.

Badea Cîrțan a ajuns prima dată în capitala Ungariei în timpul procesului memorandiștilor.

„În dimineața zilei de 6 mai 1894, cu o zi înainte de începerea procesului (memorandiștilor) pornea din Sibiu spre Cluj și George Cîrțan. Se afla într-un tren înțesat de oameni. printre ei - un grup de memorandiști grupați în jurul fruntașului politic Ion Rațiu. Urale și marșul "Deșteaptă-te române” se auzeau pe tot traseul”.

"Cînd condamnații au ieșit din sală călcînd pe flori, George Cîrțan simțea și vedea cum acești oameni făureau, practic, istoria. El era unul din cei mulți care ovaționau, care aruncau cu flori, dar, în același timp, era unul din cei puțini care ajungeau să stea de vorbă de aproape cu acești oameni aleși. Cei condamnați au fost apoi conduși cu alai la închisorile din Seghedin și Vác. Printre cei care i-a urmat a fost și Cîrțan”.

Maria Bereny si redactia activenews.ro