Hidrocentrala de la Pașcani, „gata în proporție de 85%”

* inițiat în 1985, proiectul acumulării de apă de la Pașcani a traversat decenii de abandon * acesta ar urma să asigure irigarea a aproximativ 46.000 de hectare de teren agricol din bazinul Siretului și Prutului, ar deveni sursă de apă potabilă pentru orașul Pașcani și element de protecție împotriva inundațiilor * din perspectivă energetică, proiectul ar urma să livreze aproximativ 25 GWh anual de energie electrică

Sub un tir de declarații triumfaliste și promisiuni cu miză strategică uriașă pentru sistemul energetic național, proiectul Hidrocentralei Pașcani revine spectaculos în prim-plan, după aproape patru decenii de stagnare, într-o retorică ce combină ambiția politică, securitatea națională și promisiunea unei transformări energetice radicale pentru întreaga Moldovă.

Deputatul Sebastian Burduja, fost ministru al energiei, a anunțat direct de pe șantierul de pe Siret că lucrarea este „gata în proporție de 85%”, o afirmație care reaprinde speranțele, dar și controversele legate de unul dintre cele mai lungi și mai controversate proiecte de infrastructură energetică din România post-decembristă. Inițiat în 1985, proiectul a traversat decenii de abandon, reluări parțiale, blocaje birocratice și dispute instituționale, devenind un simbol al infrastructurii neterminate.

În discursul său, Burduja a conturat Hidrocentrala Pașcani nu doar ca o investiție energetică, ci ca un pilon critic al supraviețuirii economice regionale. Proiectul ar urma să asigure irigarea a aproximativ 46.000 de hectare de teren agricol din bazinul Siretului și Prutului, o miză uriașă pentru agricultura Moldovei, frecvent vulnerabilă la secetă și variații climatice extreme.

În același timp, hidrocentrala este prezentată ca o sursă de apă potabilă pentru orașul Pașcani și ca un element de protecție împotriva inundațiilor, fenomene care au afectat în repetate rânduri comunitățile de pe albia Siretului. Din perspectivă energetică, proiectul ar urma să livreze aproximativ 25 GWh anual de energie electrică, descrisă ca fiind „sigură, ieftină și curată”, contribuind la reducerea dependenței de importuri și la stabilizarea costurilor pentru consumatori.

Elementul central al infrastructurii este un lac de acumulare de aproximativ 60 de milioane de metri cubi, capabil să susțină funcționarea unor grupuri energetice în perioadele de vârf de consum, un argument folosit frecvent în discursurile privind securitatea energetică națională.

Proiectul a fost inclus în 2022 în categoria obiectivelor strategice de securitate națională de către CSAT, iar în 2024 au fost alocate fonduri pentru exproprierea a peste 2000 de hectare și pentru reluarea efectivă a lucrărilor. În acest context, susținătorii proiectului vorbesc despre o relansare reală a șantierului, cu termen estimat de finalizare de „1-2 ani”, deși astfel de termene au fost în trecut frecvent ajustate.

În paralel, inițiativa legislativă numită „Legea Hidrocentralelor” este prezentată ca un instrument de accelerare a finalizării proiectelor energetice blocate de ani de zile. Aceasta vizează proiecte declarate de interes strategic, dar împotmolite în proceduri administrative, litigii și opoziție civică sau de mediu.

Într-un registru mobilizator, Burduja afirmă că peste 52.000 de semnături au fost deja strânse pentru susținerea inițiativei legislative, prezentând proiectul ca parte a unei mișcări mai largi de „deblocare națională” a infrastructurii energetice. Carmen DEACONU