Mii de copii pierduți din cataloage, în Iași. Trei sferturi din abandon vine din rural

* în județul Iași, 2.047 de elevi au abandonat școala între 2020 și 2025 *  71,96% dintre ei provin din mediul rural

În Iași, abandonul școlar nu se vede ca un scandal, ci ca o dispariție tăcută. Într-o lună copilul e încă pe listă, în următoarea apar absențele, apoi nu mai vine deloc. Sistemul consemnează ieșirea, comunitatea se obișnuiește cu lipsa, iar copilul începe o viață în care școala devine „un lucru pe care l-a făcut când era mic”.

Conform datelor prezentate în rapoartele ISJ, în ultimii cinci ani, vârful a fost în anul școlar 2021–2022, cu 560 de elevi care au renunțat. Seria completă arată astfel: 412 (2020–2021), 560 (2021–2022), 353 (2022–2023), 397 (2023–2024) și 325 (2024–2025). Totalul se închide exact la 2.047.

Diferența care rupe județul în două rămâne cea dintre sat și oraș. Din totalul de 2.047, 1.473 sunt copii din mediul rural și 574 din mediul urban. Asta înseamnă că 71,96% din abandonul școlar din perioada 2020–2025 este concentrat în rural, adică în comune și sate unde distanța până la școală, sărăcia, munca în gospodărie și plecările la muncă ale părinților se adună într-un singur verdict: „nu mai are rost”.

Ultimul an al intervalului, 2024–2025, arată cât de persistentă e ruptura. Au fost 325 de elevi care au abandonat, dintre care 263 din rural și 62 din urban. Chiar și când totalul scade, satul continuă să piardă covârșitor.

Masa caldă adună copiii la școală și le face și poftă de carte

Cauzele descrise de autorități vorbesc despre diferențe socio-economice între rural și urban, despre ponderea mare a populației școlare din rural și despre numărul elevilor care au cel puțin un părinte plecat în străinătate, adică exact acele situații în care copilul rămâne „în grija cuiva”, iar școala devine o obligație fără sprijin.

În același timp, instituțiile indică și ce s-a încercat. În județ, sunt menționate 97 de școli care derulează sau au derulat proiecte prin PNRAS, cu o valoare totală a contractelor care depășește 87 de milioane de lei și cu 17.553 de beneficiari, dintre care 8.995 primesc suport alimentar. Este invocat și programul „Masă sănătoasă”, plus rolul consilierilor școlari și investițiile din școli care ar face mediul educațional mai atractiv. Masa caldă adună copiii la școală și le face și poftă de carte.

Contextul european arată că problema depășește granițele județului, dar pune și presiune suplimentară pe România. În 2024, România avea cea mai mare pondere din UE a tinerilor care părăsesc timpuriu educația și formarea, 16,8%, față de media UE de 9,3%, potrivit Eurostat. Asta înseamnă că fiecare hartă locală a abandonului, făcută corect, nu mai e doar un subiect „de educație”, ci o radiografie a viitorului economic și social.

Dan DIMA