Orașul de 15 minute -- modelul care ar putea scoate Iașul din blocajul zilnic. Cât de aproape sunt școala, medicul, parcul și tramvaiul

* un astfel de model urban nu înseamnă bariere sau interdicții, ci cartiere în care oamenii pot ajunge rapid la școală, medic, piață, parc, transport public și servicii de bază * pentru Iași, oraș tot mai apăsat de trafic și de extinderea imobiliară spre periferie, conceptul pune o întrebare simplă: câți locuitori pot trăi zilnic fără să depindă de mașină?

Iașul este un oraș al distanțelor mici pe hartă și al timpilor mari în trafic. Din Tătărași până în centru, din Nicolina până la Palas, din Păcurari până în Copou sau din CUG până la Podu Roș, câțiva kilometri pot însemna dimineți pierdute în coloane, copii lăsați în grabă la școală, autobuze pline și trotuare sufocate de mașini. În acest context, ideea de „oraș de 15 minute” nu mai pare un concept teoretic de urbanism, ci o posibilă soluție pentru viața de zi cu zi.

Modelul pornește de la o regulă simplă: locuitorii ar trebui să ajungă în cel mult 15 minute, pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public, la lucrurile esențiale — școală, grădiniță, medic de familie, farmacie, magazine, piață, parc, loc de joacă, stație de transport, spații culturale sau servicii administrative. Nu este vorba despre închiderea oamenilor în cartiere, ci despre reducerea drumurilor obligatorii, făcute cu mașina, pentru orice nevoie banală.

Iașul are deja cartiere care păstrează parțial această logică. În Alexandru cel Bun, Dacia, Tătărași, Nicolina, Podu Roș sau Păcurari, locuitorii găsesc aproape magazine, școli, farmacii, piețe, stații de tramvai sau autobuz. Sunt zone dense, formate în jurul unor servicii de proximitate, unde viața de cartier încă funcționează. Problema apare acolo unde orașul s-a extins mai repede decât infrastructura: Bucium, CUG, Moara de Vânt, Galata, Valea Lupului, Miroslava, Valea Adâncă sau alte zone metropolitane care trimit zilnic mii de oameni spre Iași.

Aici, blocurile și casele au apărut înaintea școlilor, creșelor, trotuarelor, parcurilor sau transportului public suficient. Pentru multe familii, mașina nu mai este un confort, ci o obligație. Copilul trebuie dus la grădiniță, părintele merge la serviciu în oraș, cumpărăturile se fac la distanță, iar accesul la medic sau la instituții publice presupune încă un drum. Așa se formează traficul care blochează Iașul: nu doar din cauza numărului de mașini, ci și din cauza felului în care orașul și comunele din jur au crescut.

Un oraș de 15 minute nu se construiește doar cu tramvaie noi sau cu parcări. Se construiește cu trotuare libere, treceri sigure, școli de cartier, cabinete medicale accesibile, spații verzi mici, locuri de joacă, piețe curate, biblioteci de cartier și servicii publice apropiate de oameni. Înseamnă ca un vârstnic să nu fie obligat să traverseze orașul pentru o consultație, un elev să poată ajunge în siguranță la școală, iar un părinte să nu piardă zilnic o oră doar pentru drumurile de rutină.

Pentru Iași, testul este concret. Câte cartiere au școli suficiente pentru populația actuală? Câte zone noi au trotuare continue? Câte stații de transport public sunt legate real de programul oamenilor? Câte cartiere au parcuri la distanță de mers pe jos? Câte comune din jur funcționează ca localități complete și câte sunt, de fapt, dormitoare dependente de Iași?

Miza nu este ca ieșenii să nu mai iasă din cartier, ci să nu fie forțați să traverseze orașul pentru orice nevoie de bază. Orașul de 15 minute nu este o modă, ci o măsură a calității vieții. Pentru Iași, ar putea însemna mai puține drumuri inutile, mai puțin trafic, mai mult timp pentru familie și cartiere care nu sunt doar locuri în care dormi, ci locuri în care poți trăi. Dan DIMA