VIDEO Povestea mai puțin știută a Hotelului Perla, simbol al stațiunii Mamaia care urma să fie demolat / Construit pe vremea lui Gheorghiu Dej, a fost salvat pe ultima sută de metri, prin clasarea ca monument istoric 

Unul dintre simbolurile vacanțelor pe litoralul românesc în perioada comunistă, pe vremea regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, Hotelul Perla din Mamaia a fost salvat de la demolare printr-o decizie inedită, dar și controversată, din iulie 2025, de clasare ca monument istoric de către Direcția Județeană de Cultură Constanța, notează 

În paralel, însă, lângă Hotelul Perla, o bucată din mijlocul fostului ”lac” artificial a ajuns la un privat, iar în mai 2024 Primăria Constanța anunța că terenul care încă i-a rămas în proprietate va fi ”valorificat prin reamenajarea spațiului”. De fapt, pe fostul lac și actualul spațiu verde se va ridica o nouă construcție. Vezi toate detaliile aici. 

 Hotelul Perla, a cărui procedură de clasare s-a finalizat în noiembrie anul trecut, urma să fie demolat de proprietarul său, omul de afaceri Gheorghe Vasilache Ionescu, care ar fi urmat să investească 12 milioane de euro în ridicarea unui nou hotel, de 5 stele, cu piscină panoramică și spa 

„Nu mai avem voie să îl dărâmăm și trebuie să încercăm, pe cât posibil, să îi redăm înfățișarea de acum 60 de ani, cu materialele și dotările moderne de astăzi”, spunea omul de afaceri, care consideră actuala clădire ”inestetică” 

- articolul continuă mai jos -

 Vestea demolării clădirii a stârnit un val de reacții în rândul nostalgicilor care și-au petrecut vacanțele pe litoralul românesc înainte de Revoluție, atunci când Perla era unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale stațiunii Mamaia. 

La fel, vestea clasării ca monument istoric a hotelului a stârnit controverse în rândul celor care consideră că, așa cum arată acum, imobilul construit la începutul anilor 60 nu merită să fie considerat monument istoric. 

• Trage de bulina albă stânga-dreapta pentru a vedea cum arată acum Hotelul Perla și cum arăta în anii `70.  

Însă ce știm despre Hotelul Perla, mai mult decât faptul că era unul dintre cele mai luxoase și moderne din stațiune în anii 60?

Ce trebuie să știi despre istoria de la Perla

14 niveluri de înălțime, 205 camere, 580 de paturi, 12 000 metri pătrați construiți și mai bine de 60 de ani de existență: Acestea reprezintă tehnic hotelul „Perla” din Mamaia. 

Este un simbol al arhitecturii moderniste românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, un fel de reper al stațiunii așa cum a devenit, din anii 1970, hotelul „Intercontinental” pentru București. La „Perla”, pentru prima dată în istoria turismului din România, s-a introdus sistemul bufetului suedez, azi întâlnit aproape pretutindeni în industria ospitalității.

Propus spre demolare, după ce a fost cumpărat în 2019 de actualul proprietar cu 4 milioane euro, a fost salvat în cele din urmă, după ce a fost clasat ca monument istoric ca urmare a unei inițiative civice fără precedent pentru Constanța. În locul lui, ar fi urmat să se ridice un ansamblu imobiliar, cu multe etaje, care ar fi dominat piațeta din fața Teatrului de Vară.

De ce s-a construit Hotelul „Perla”?

Stațiunea Mamaia, orașul Constanța și regiunea litoralului românesc au fost desemnate drept zone de importanță militară, controlate de Armata Sovietică de ocupație în perioada 1944-1956. Niciun fel de dezvoltare turistică sau de infrastructură nu a fost permisă în acești ani iar imobilele construite între cele două Războaie Mondiale- vile de vacanță, Palatul Regal, hotelul „Rex”- erau rechiziționate și utilizate drept sedii ale comandamentelor militare ale Armatei Roșii sau pentru odihna soldaților și ofițerilor sovietici staționați în România. Abia retragerea trupelor URSS, în vara anului 1956, a lăsat litoralul românesc la dispoziția administrației comuniste de la București.

 Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul partidului comunist și al statului, a stabilit un plan amplu de organizare modernă și de dezvoltare a stațiunilor de la malul Mării Negre, el însuși fiind un împătimit al vacanțelor la mare, la Eforie Nord și, mai târziu, la Mangalia.

Era vorba, în primul rând, despre o abordare pragmatică a regimului, în speranța de a aduce bani la bugetul sărac al țării și, mai ales, pentru a îmbunătăți imaginea comunismului românesc. Pentru că, de la bun început, planul politrucilor și ideologilor de la București, a fost acela de a transforma Mamaia într-o vitrină de lux a țării, cu vizitatori din statele comuniste dar și din lumea occidentală, oferindu-le servicii de cazare, de masă și excursii tematice în Dobrogea la prețuri accesibile.

 În paralel, pentru a asigura succesul, au fost ridicate în timp record, după standarde arhitecturale moderne ale timpului, aeroportul internațional „Mihail Kogălniceanu” (inaugurat în 1961, printr-o cursă directă cu Berlin) și noua clădire a gării feroviare din Constanța (1960). În vara anului 1963, deja, când hotelul „Perla” putea primi primii turiști, pe aeroportul Kogălniceanu soseau pasageri ai curselor directe care legau Constanța de mai multe orașe din țară dar și cu Paris, Londra, Berlin, Stockholm, Copenhaga, Viena, Budapesta, Praga sau Odesa.

 În al doilea rând, proiectul de modernizare și extindere a Mamaiei era și un important anunț politic și ideologic, acela al ruperii României de sub influența URSS. Vechile sedii administrative ale Armatei Roșii și spații de cazare pentru militarii sovietici au fost transformate în clădiri deschise turiștilor români și străini: hotelul „1 Mai” (viitor „Internațional”, actual „Rex”), ridicat la sfârșitul anilor 1930, Palatul Regal sau hotelul „Yalta” (actual „Iaki”), gândit ca sediu al Comandamentului militar sovietic pe litoral. Pentru îndeplinirea planului, Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a însărcinat pe arhitectul Cezar Lăzărescu, proiectantul Aeroportului internațional Otopeni, cu construirea stațiunii Mamaia.

 Reușita de imagine a fost incontestabilă, cel puțin pentru anii 1960-1970, stațiunea devenind un reper al turismului românesc și un loc exclusivist pentru evenimentele culturale, artistice, politice și diplomatice ale României acelor ani. În locul ofițerilor sovietici, în Mamaia au venit delegații străine din Occident, inclusiv lideri mondiali precum secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, U Thant, în 1963, când a fost găzduit de hotelul „Parc”. Iar în vara anului 1970, terasa hotelului „Majestic” a găzduit abia a doua vizită imperială din istoria Dobrogei moderne, aceea a împăratului Iranului, Pahlavi Ayramehr, și a împărătesei Farah.

 Hotelul „Perla”, reper arhitectural al modernismului românesc din anii 1960

Hotelul „Perla” a fost construit între 1961-1962 și este una dintre cele mai valoroase realizări ale arhitecturii moderniste românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea. De mai bine de 60 de ani, chiar și în ruină acum, este un reper inconfundabil al stațiunii Mamaia și un loc al memoriei istorice culturale constănțene din perioada anilor 1960-1990.

El este opera tinerei arhitecte Mina Laurian (născută în 1928), în echipă cu colegele Virginia Petrea și Cristina Kedzierska. Laurian mai este coautoare, între altele, a clădirii Teatrului de Vară (1963) din imediata apropiere. În 1971 ea a proiectat hotelul „Muntenia” din Pitești (1971) și a făcut parte din echipa de arhitecți, condusă de Cezar Lăzărescu, care a ridicat hotelul „Europa” (azi „Ana Hotels Europa”) din Eforie Nord (1965-1971).

 Locul ales pentru „Perla” este unul extrem de vizibil, pe o porțiune îngustă de nisip aflată la întretăierea lacurilor Siutghiol și Tăbăcărie și a Mării Negre și domină atât intrarea în stațiunea Mamaia dinspre București cât și capătul nordic al Constanței. Imobilul se raportează unitar la un ansamblu arhitectural emblematic, care a caracterizat stațiunea Mamaia: faleza de pe malul mării (bordată cu piatră dobrogeană, pentru a feri circulația pietonală de valurile de nisip, asfaltată cu piatră cubică de granit, azi dispărută), complexul comercial în stilul modernist al anilor 1960 și Teatrul de Vară, neacoperit dar înconjurat de ziduri din cărămidă aparentă și de două lacuri artificiale, azi dispărute și pe locul cărora s-au construit un bloc de locuințe și un alt complex comercial.

Estetica arhitecturală a hotelului „Perla” din Mamaia era inovatoare, în special prin traforul decorativ al pereților parterului înălțat al imobilului și prin lamelele de beton armat prefabricat folosite pentru prinderea tâmplăriei. Nici aceste elemente decorative nu s-au mai păstrat, ele fiind distruse sau acoperite în urma nenumăratelor modificări făcute după 1990. Diafragme din beton armat, turnate în cofraje glisante au revoluționat tehnica de construcție românească din anii 1960-1970 și se regăsesc în structura hotelului „Perla”.

Complexul finalizat în 1962 cuprindea clădirea propriu-zisă a hotelului, cu subsol, parter, mezanin, 12 etaje și o terasă la ultimul etaj, un restaurant cu 1.300 de locuri cu vedere spre un mare lac artificial (azi dispărut), împodobit cu o sculptură din bronz de mari dimensiuni, „Foca”, operă a artistului Vasile Vasiliu-Falti, astăzi relocată în mod nefericit în fața hotelului „Rex”.

La parter se mai găseau birouri de voiaj ale marilor agenții germane de turism (TUI și Neckerman), unul al agenției oficiale de turism a României comuniste (Oficiul Național de Turism, ONT), un birou TAROM, saloane de frizerie și coafură cu o reputație fără cusur și o piscină (și ea dispărută astăzi). Tot aici, din anii 1980, a funcționat și unul dintre cele mai mari magazine care vindeau mărfuri cu plata în monede occidentale de pe întregul litoral. Întregul ansamblu era înconjurat de o perdea deasă de plopi canadieni, aclimatizați în solul nisipos tot la începutul anilor 1960, și de întinse suprafețe verzi, cu alei pietonale care duceau spre promenadă, spre complexul comercial și spre Teatrul de Vară.

Dotările erau de lux pentru momentul dării în folosință a ansamblului, și se referă la instalații de încălzire cu convectori, telefonie (inclusiv internațională) pe fiecare nivel și în toate camerele și apartamentele, încălzirea spațiilor de la parter și mezanin prin canal sub nivelul pardoselii, acoperit cu banchete de marmură, încălzire centrală în hotel și spațiile aferente și firme luminoase de neon, albe și colorate.

Recompensa a fost pe măsură: proiectul hotelului „Perla” din Mamaia a primit Premiul Uniunii Arhitecților din România în 1961 și Premiul de Stat al Republicii Populare Române în 1962.

Hotel „Perla”: Cazare de lux pentru toți marii artiști ai României în anii 1960-1990

Hotelul „Perla” nu a reprezentat doar un semn arhitectural decisiv pentru imaginea Mamaiei ci a devenit, în anii 1960-1990, spațiul cel mai important de cazare pentru artiștii prezenți în stațiune la cele mai emblematice manifestări culturale și artistice găzduite de Teatrul de Vară. În holul generos de la parter, anual, în timpul sezonului estival, se desfășurau ample expoziții de pictură, grafică și sculptură, realizate de cei mai importanți artiști ai momentului iar toate conferințele de presă, reuniunile mondene și cele de după festivaluri și spectacole își găseau locul fie în hol, fie pe terasa generoasă cu vedere spre lacul artificial și Teatrul de Vară.

Așa cum, la începutul secolului al XX-lea, hotelul „Palace” a fost ridicat pentru a găzdui vilegiaturiștii care își petreceau zilele (dar mai ales nopțile) în Cazinoul din Constanța, tot așa rolul esențial al hotelului „Perla” a rămas, în perioada 1960-1990, acela de „dormitor cultural” pentru toți marii artiști din România care au performat pe scena Teatrului de Vară din Mamaia sau în alte spectacole în stațiunile de pe litoral. Așa încât, practic, nu există niciun nume mare de actor, muzician sau artist plastic român care să nu fi fost cazat măcar o dată într-una dintre camerele hotelului.

Din august 1963, când s-a inaugurat Teatrul de Vară din Mamaia (cu peste 1000 de locuri), aici s-au desfășurat, cu sincope, Festivalul de muzică ușoară românească, manifestare care a reunit, în fiecare sezon estival, toate personalitățile din domeniu: interpreți, compozitori, orchestratori, muzicieni. În iunie 1964 tot aici s-au proiectat și peliculele cinematografice ale primului Festival de film românesc, câștigat la secțiunea de interpretare feminină de Lica Gheorghiu, fiica neinspirată și lipsită de talent a liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu un rol principal în „Tudor”, operă regizată de Liviu Ciulei. Acesta este principalul motiv al nereluării evenimentului, în anii care au urmat, când România comunistă a fost condusă de Nicolae Ceaușescu.