Ce nu se vede în justiție și cum afectează lupta anticorupție

Șeful DNA spune că instabilitatea legilor și sesizările puține de la instituțiile de control îngreunează lupta anticorupție, afectând și imaginea DNA. Miercuri seară, la Antena 3, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Marius Voineag, a vorbit deschis despre ce nu funcționează în sistemul de justiție și în combaterea corupției la nivel înalt. Nu a aruncat vina doar pe procurori. Din contră, a subliniat că multe dintre probleme vin din alte zone ale sistemului.

Instabilitatea legislativă: prima mare problemă

Întrebat ce ar trebui îmbunătățit, mai ales la DNA, Voineag a fost tranșant. Pe primul loc a pus stabilitatea legislativă. Cu alte cuvinte, legile nu ar trebui schimbate des sau fără o logică clară. Instabilitatea legislativă afectează anchetele și imaginea publică a DNA. „Eu cred că principalul lucru care trebuie avut în vedere este stabilitatea legislativă. Noi, la nivel de imagine publică, decontăm inclusiv soluțiile care s-au dat de către instanțele judecătorești în materia prescripției. Însă lumea uită un singur lucru”, a explicat Voineag.

Voineag a reamintit că prima decizie importantă a Curții Constituționale privind prescripția a venit în 2018. Din acel moment, Parlamentul a avut responsabilitatea să clarifice cadrul legal. Parlamentul ar fi trebuit să intervină în 45 de zile pentru a remedia situația, dar acest lucru s-a întâmplat abia după patru ani. Consecințele au fost vizibile și de durată. DNA a avut de suferit la capitolul imagine. „A fost un decont de imagine la care noi nu am avut niciun fel de aport negativ”, a mai spus Voineag. Practic, DNA a fost criticată pentru blocaje legislative care nu țineau de activitatea sa.

Voineag consideră că, pentru ca justiția să funcționeze corect în România, legile trebuie să fie stabile și previzibile. Fără aceste condiții, întregul sistem riscă să se blocheze.

Instituțiile de control și lipsa sesizărilor

Al doilea aspect major semnalat de Voineag îi privește pe ceilalți actori ai statului, mai exact instituțiile cu atribuții de control, cum ar fi Curtea de Conturi sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Problema principală este că aceste instituții nu reușesc să identifice și să trimită către DNA suficiente cazuri relevante de corupție. „Un al doilea punct, și care trebuie ca și cetățenii să îl înțeleagă, este de foarte multe ori incapacitatea instituțiilor cu atribuții de control de a se ridica la nivelul Direcției Naționale Anticorupției. Adică nu pot ei trimite cât putem noi livra”, a spus Voineag.

Cifrele prezentate de el sunt grăitoare. În 2024, toate instituțiile de control din România au sesizat DNA în doar 39 de cazuri. În același timp, DNA a înregistrat 1.888 de dosare noi. „Vă dați seama ce cotă mică este, o ce cotă mică e de sub noi, cum ar fi. Noi suntem organ de aplicare a legii. Noi lucrăm cu ceea ce primim”, a explicat șeful DNA. Procurorii nu pot construi dosare fără sesizări solide din partea instituțiilor care ar trebui să verifice legalitatea în administrație.

Pe cine se bazează DNA când lipsesc sesizările?

Voineag a spus că, din cauza acestei situații, DNA se bazează prea des pe alte surse. Acestea includ informațiile de la serviciile de informații, anchetele jurnalistice și plângerile cetățenilor. Chiar dacă aceste surse sunt importante, ele nu pot înlocui un flux constant de sesizări din partea instituțiilor de control. „Ele trebuie să fie ca un flux din partea instituțiilor care au întregi compartimente de control. Ele trebuie să livreze mai departe”, a subliniat Voineag.

Lupta anticorupție, o responsabilitate comună

Discuția deschisă de Voineag duce la o concluzie clară: lupta împotriva corupției nu poate fi dusă doar de DNA. Este nevoie de implicarea tuturor instituțiilor cu atribuții în acest domeniu. „Când vorbim de lupta împotriva corupției, ea nu vizează doar DNA-ul. Ea vizează toate instituțiile care au astfel de atribuții, în așa fel încât ele să-ți trimită corp de control la miniștri și așa mai departe. Ele trebuie să vină către noi”, a subliniat șeful DNA. Voineag transmite un mesaj direct: pentru ca DNA să își poată face treaba, are nevoie de un sistem funcțional în spate. Instituțiile de control trebuie să își asume responsabilitatea și să trimită cazuri relevante, iar legile trebuie să fie clare și stabile.

Fără stabilitate legislativă și implicarea reală a tuturor instituțiilor, eforturile DNA vor rămâne limitate. Voineag a pus degetul pe două probleme sistemice care cer soluții urgente. Rămâne de văzut cine va avea curajul și voința de a schimba ceva.