De ce nu doboară Armata română toate dronele rusești? MApN: „Racheta este ultima soluție”

România își schimbă strategia de apărare împotriva dronelor care ajung în apropierea sau în spațiul aerian național. Ministerul Apărării Naționale explică de ce o dronă care costă incomparabil mai puțin decât o rachetă nu este doborâtă automat și de ce nici elicopterele militare nu pot interveni oricând cu armamentul de la bord. Miza este uriașă: protejarea populației, a infrastructurii critice și evitarea unor victime colaterale sau chiar a unui incident internațional.

Pe fondul războiului din Ucraina și al numeroaselor atacuri cu drone desfășurate în apropierea granițelor României, Armata României și-a adaptat permanent dispozitivul de apărare aeriană.

MApN susține că au fost luate măsuri pentru reducerea riscurilor la un nivel minim acceptabil, iar în zonele apropiate de conflict au fost dislocate atât militari, cât și mijloace specifice de apărare.

Nu orice dronă care intră în zona de interceptare este și doborâtă

Una dintre explicațiile oferite de Ministerul Apărării este că o țintă aeriană nu poate fi angajată automat doar pentru că a pătruns într-o anumită zonă.

Decizia depinde de traiectoria dronei, evoluția acesteia, timpul disponibil pentru reacție, zona în care se află și riscul pe care îl reprezintă pentru populație și infrastructură.

Mai există și o problemă extrem de importantă: chiar dacă o aeronavă fără pilot este lovită, aceasta nu se prăbușește neapărat instantaneu.

Potrivit MApN, după o lovire cinetică, o astfel de țintă poate continua să evolueze în picaj pe o anumită distanță, iar punctul exact în care va cădea este foarte greu de anticipat.

Cu alte cuvinte, doborârea dronei nu înseamnă automat eliminarea riscului.

Racheta de pe avionul de vânătoare, ultima soluție

În prezent, România folosește un dispozitiv complex împotriva dronelor, care include artilerie și rachete antiaeriene, drone interceptoare, aviație și elicoptere.

Printre capabilitățile disponibile se află și elicopterele IAR 330 PUMA SOCAT.

Însă folosirea rachetelor cu care sunt înarmate avioanele de vânătoare este considerată ultima soluție pentru eliminarea unei asemenea amenințări.

De ce?

Pentru că armata trebuie să țină cont de întregul risc operațional, nu doar de valoarea financiară a țintei.

MApN precizează că prețul unei drone nu este criteriul determinant în luarea deciziei. Dacă viața oamenilor este pusă în pericol sau există riscul unor distrugeri materiale semnificative, eliminarea amenințării în condiții de siguranță are prioritate.

De ce nu trag elicopterele cu tunul în drone?

Una dintre cele mai interesante explicații oferite de Ministerul Apărării vizează elicopterele PUMA SOCAT. Tunul acestora utilizează muniție convențională, neghidată. Problema este că proiectilele nu dispar după ce ratează ținta.

Acestea își continuă traiectoria balistică și pot ajunge să cadă în localități sau chiar în zona infrastructurii portuare din România ori Ucraina.

Consecințele ar putea fi extrem de grave: victime colaterale sau chiar producerea unui incident internațional.

Prin urmare, elicopterele reprezintă o opțiune pentru anumite categorii de amenințări, dar folosirea lor este decisă de la caz la caz, în funcție de probabilitatea ca misiunea să fie îndeplinită în condiții de siguranță.

Strategia MApN este dezvoltarea unei arhitecturi de apărare multistratificate.

Practic, nu există o singură armă care trebuie să rezolve problema dronelor.

În funcție de amenințare, pot fi folosite gradual diferite capabilități: sisteme de supraveghere și avertizare timpurie, sisteme antiaeriene, drone interceptoare, avioane și elicoptere.

Apărarea aeriană a României este integrată în sistemul NATO de apărare aeriană, iar sistemele naționale și aliate monitorizează permanent spațiul aerian și urmăresc evoluția dronelor.

Dispozitiv special pentru estul României

Potrivit MApN, încă din decembrie 2025 au fost luate măsuri suplimentare pentru operaționalizarea și angajarea forțelor și mijloacelor destinate contracarării amenințărilor, cu o atenție specială acordată localităților și porturilor de la Dunăre.

Dispozitivul include sisteme de descoperire și avertizare timpurie, sisteme de apărare antiaeriană și aeronave interceptoare.

Acesta este completat de noi capabilități intrate în dotarea Armatei României, precum și de forțele aliate care execută misiuni sub comandă NATO pe teritoriul țării.

România cooperează, de asemenea, cu structurile NATO pentru obținerea unor echipamente destinate creșterii eficienței sistemelor de combatere a dronelor.

Mesajul MApN este clar: România nu poate răspunde tuturor dronelor folosind aceeași armă și aceeași procedură.

O rachetă extrem de scumpă poate distruge o dronă mult mai ieftină, dar costul nu este singurul criteriu. În același timp, folosirea unui tun cu muniție neghidată poate crea un risc mai mare decât amenințarea pe care încearcă să o elimine.

De aceea, armata urmărește dezvoltarea unor sisteme capabile să ofere un răspuns gradual, adaptat fiecărei situații.

În războiul dronelor, România încearcă astfel să găsească echilibrul dintre eficiență, cost, timp de reacție și, mai presus de toate, siguranța oamenilor.

Adina MITREA