Scânteia conflictului a fost un amendament la proiectul de buget pentru anul 2026, susținut de senatori ai partidului Fratelli d’Italia, care stipulează că rezerva de aur administrată de Banca Italiei aparține „poporului italian”.

Deși formularea este considerată de inițiatori mai degrabă simbolică, miza este uriașă: Italia deține aproximativ 2.452 de tone de aur, a treia cea mai mare rezervă națională din lume.

Aurul Italiei, mărul discordiei cu BCE

BCE a reacționat ferm, emițând două opinii oficiale în care cere autorităților italiene să reanalizeze și să clarifice prevederea. Instituția de la Frankfurt avertizează că orice modificare legislativă care lasă impresia că deciziile Băncii Italiei ar putea fi subordonate guvernului riscă să submineze independența băncii centrale, un principiu fundamental garantat de tratatele Uniunii Europene.

 Oficialii BCE au subliniat că nu este clar „care este scopul concret” al amendamentului și au solicitat consultări suplimentare.

Potrivit unor surse oficiale, tensiunile s-au mai temperat după discuții directe între ministrul italian al economiei, Giancarlo Giorgetti, și președinta BCE, Christine Lagarde. Italia a transmis asigurări că nu intenționează să scoată aurul din bilanțul Băncii Italiei și nici să utilizeze rezervele pentru finanțarea deficitului bugetar.

Chiar și așa, disputa nu este lipsită de riscuri. Deși nu există o cerere explicită ca BCE să predea aurul, schimbarea modului în care este definită proprietatea și controlul asupra rezervelor de aur ridică semne de întrebare majore.

 În esență, conflictul scoate la iveală o linie de falie tot mai vizibilă între discursul suveranist al Romei și regulile stricte privind independența băncilor centrale în zona euro.