Ce ascunde Templul Francmasoneriei din Oradea, locul care a dat naștere teoriilor conspirației. Români celebri care au fost masoni

Templul Francmasoneriei de la Oradea ascunde multe povești: are în spate o istorie destul de zbuciumată, iar azi e unul din cele mai interesante muzee ale orașului din Bihor.

EXCLUSIV FANATIK

14 poze
Vezi galeria

Templul Francmasoneriei din Oradea, una din cele mai intrigante clădiri. Ce ascunde.  

CE TREBUIE SĂ ȘTII

• Templul Francmasoneriei din Oradea, dincolo de ușă: povești de cinema într-un colț al orașului de pe Crișul Repede
• Clădirea, realizată de doi arhitecți maghiari de renume
• De la reuniuni masonice, la centru de salvare în perioada interbelică
• Templul Francmasoneriei a fost, bună vreme, al Armatei și al Jandarmeriei

ADVERTISEMENT

 Multe din clădirile pe care trecem, indiferent de orașul în care locuim, ascund povești impresionante, unele de-a dreptul nebănuite. Dacă pereții ar putea vorbi, cu siguranță cărțile s-ar scrie de la sine și filmele ar rula în cinematografe singure, fără să mai fie nevoie de vreun regizor.

Templul Francmasoneriei din Oradea, dincolo de ușă: povești de cinema într-un colț al orașului de pe Crișul Repede

În Oradea, pe strada Armatei Române, vizavi de Parcul Nicolae Bălcescu și de Muzeul Țării Crișurilor, se află una din cele mai misterioase clădiri ale orașului de pe Crișul Repede tot mai căutat de turiști. Nu prea departe de centrul istoric al oraşului Oradea, în drum spre zona campusului universitar, la un colț de stradă trecătorii se lovesc de o clădire albă, cu tot felul de simboluri oculte: Templul Francmasoneriei.

În aparență, pare doar un imobil frumos restaurat, însă după ce îi treci pragul îți lasă inevitabil senzația că pășești într-o lume încărcată de ritualuri, simboluri și povești ținute la secret. FANATIK a intrat în interiorul fostului templu și a văzut locul unde, cu peste un secol în urmă, se luau decizii, se schimbau destine și se consumau ceremonii care au alimentat, până azi, mitologia masoneriei. 

Clădirea, realizată de doi arhitecți maghiari de renume

Intrarea în clădire nu este spectaculoasă în sensul ostentativ, dar are acea sobrietate elegantă care te face să te oprești o clipă. Stilul arhitectural al clădirii poartă semnătura a doi mari arhitecți din Budapesta, Zoltan Balint și Lajos Jambor, amândoi doi membri ai masoneriei și nume mari în arhitectura central-europeană de la începutul secolului XX. Cei doi au desenat și alte clădiri importante din Oradea și Transilvania, iar faptul că tocmai lor li s-a încredințat proiectul nu a fost întâmplător. 

Loja orădeană a francmasoneriei și-a dorit o clădire care să arate statut, rigoare și forță. La interior, aceasta e, de fapt, prima senzație: ordine și solemnitate. Holurile sunt încărcate de aerul vechii burghezimi orădene. Nu poți intra fără să te gândești, chiar și pentru o secundă, că e una din acele clădiri secrete în care elitele luau la un moment dat decizii, oricât de mult vrei să te ferești de teoriile conspirației. Totuși, când ești în fostul templu masonic, senzația nu e una de conspirație, ci de o 

De la reuniuni masonice, la centru de salvare în perioada interbelică

Istoria clădirii vizitate de FANATIK începe undeva în 1901, dar povestea masoneriei orădene datează cu mult înainte. Loja Masonică din Oradea a fost înființată în anul 1876, avându-l ca Mare Maestru pe doctorul Berkovits Zsigmond, aflându-se în subordinea Marii Loji de la Budapesta. La început, loja nu avea nici măcar un sediu propriu, iar ceremoniile se țineau în casa lui Schulz Albert, pe actuala stradă Iuliu Maniu. În 1891, loja s-a desființat, dar a recăpătat viață în 1892, cu doar 18 membri. Din acel an, importanța lojei a crescut, iar numărul celor care au făcut parte din masoneriei, de asemenea.

Pe 9 mai 1901, Loja „Regele Ladislau” a cumpărat terenul de la municipalitate cu 5.205 coroane, iar în același an, cu sprijinul Marii Loji de la Budapesta, s-a realizat proiectul noului sediu, azi transformat în muzeu. Pe 6 decembrie 1901, mai exact, loja s-a mutat în noul templu, iar pe 2 februarie 1902 a avut loc deschiderea festivă, moment considerat începutul „epocii de aur” a masoneriei orădene.

ADVERTISEMENT

 Spațiile interioare, chiar și azi, după restaurarea începută în 2018 (din fonduri europene), păstrează acea atmosferă de loc închis, dar viu. Cea mai interesantă cameră din încăperile pe care FANATIK le-a luat la puricat este, fără doar și poate, sala de ceremonii. Deși nu mai găzduiește ritualuri de mult – scaunele așezate perfect, în funcție de gradele ocupate de membrii lojei, de un albastru regal, și tavanul împânzit de stele și tot felul de alte simboluri (inclusiv ale celor 12 semne zodiacale) – sala încă spune multe povești.

Templul Francmasoneriei a fost, bună vreme, al Armatei și al Jandarmeriei

Una din deciziile importante care s-au luat în sala de ceremonii din Templul Francmasoneriei de pe strada Armatei Române a fost în 1912. Atunci, din Loja „Ladislau” s-a desprins un grup care a format Loja „Bihar”, dar care a continuat să funcționeze în aceeași clădire. Aici, în timpul Primului Război Mondial, în restaurantul lojii a funcționat chiar și un spital, până în luna noiembrie 1916. Un spațiu al discreției avea să devină, iată, într-unul al salvării, apropo de ironiile istoriei.

În anul 1919, regimul de stânga instaurat de Bela Kun în Ungaria a dus la desființarea lojilor masonice. Activitatea francmasonilor s-a oprit brusc în clădirea din Oradea, dar și în alte temple. Din sediu al unor organizații elitiste devine, în 1920, proprietatea unor particulari, iar în 1923 clădirea avea să fie cumpărată de administrația locală orădeană. Aici, povestea Templului Francmasoneriei capătă o turnură de-a dreptul emoționantă.

În perioada interbelică, fosta lojă masonică se transformă într-un centru de îngrijire al mamelor și copiilor: Regina Maria în persoană inaugurează spațiul în 1923. Clădirea găzduia atunci un dispensar, o creșă, un cămin pentru copiii mici și pentru mamele amărâte. Pereții templului au trecut, așadar, de la jurămintele masonice secrete la plânsetele bebelușilor care urmau să fie alăptați.

După 1940, Templul Francmasoneriei funcționa ca sediu pentru Crucea Verde, iar după războaie clădirea a trecut prin mâinile mai multor instituții: armată, jandarmerie etc. Din 1990, templul a fost sediu al Direcției Regionale de Vămi și apoi al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice.

Mesaje înfricoșătoare într-una dintre încăperi: „Dacă sufletul tău a simțit frica, nu merge mai departe!”

Revenind, însă, la prezent, ce găsim în 2026 în templul care a trecut prin atâtea răsturnări ale istoriei? Muzeul dedicat masoneriei este, pe cât de cald și primitor, pe atât de sobru și înfricoșător, la propriu. Într-o încăpere întunecată, ai cărei pereții sunt ”ștampilați” cu texte care ies în evidență, mesajele de bun-venit îi pot speria pe cei slabi de inimă: „Dacă sufletul tău a simțit frica, nu merge mai departe!”; „Dacă curiozitatea te-a adus aici, pleacă!”; „Dacă ții la distincțiile umane, pleacă! Noi nu le cunoaștem aici”. În acea cameră, vizitatorii sunt întâmpinați de un craniu uman și câteva lumânări, o ocazie numai bună de cumpărat bilet de Halloween.

Dincolo de acest colț terifiant, Templul Francmasoneriei din Oradea oferă destul de multe informații despre felul în care trăiau elitiștii masoni, obiectele pe care le foloseau, iar pe unul dintre pereți sunt explicate toate semnele oculte, cele despre care s-au scris atâtea romane și s-au făcut documentare cu duiumul.

Nume interesante care au făcut parte din francmasonerie: De la Nicolae Bălcescu la Brătianu, Alecsandri, Goga sau Sadoveanu

Pe pereții din sala unde sunt expuse diplomele maeștrilor masoni din străinătate (muzeul nu e dedicat doar lojei orădene), curioșii află ce nume grele ale culturii și politicii românești au făcut parte din francmasonerie. Unele dintre fotografiile puse în tablouri sunt de-a dreptul surprinzătoare.

Pe lista celor care au cochetat cu masoneria se numără, printre alții: Octavian Goga, Carol Davila, Constantin Moroiu, Titu Maiorescu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Constantin Argetoianu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu, George-Valentin Bibescu, Mihail Sadoveanu și Nicolae Titulescu. Dintre aceștia, Sadoveanu a fost dat afară din masonerie după ce s-a aflat că a colaborat cu regimul comunist, cel care avea să pună capăt aventurii masonilor.

Care e treaba cu francmasoneria, până la urmă, și ce urmăresc masonii

Francmasoneria e una din cele mai intrigante organizații fraternale din lume, învăluită, încă de la apariție, în mister. Masonii au apărut în Evul Mediu, în perioada construcțiilor marilor catedrale occidentale, care păstrau secrete tehnice și ritualuri profesionale.

Numele mason înseamnă, de fapt, „zidar”. În timp, francmasoneria a evoluat de la tagma meseriașilor ajungând la grupurile intelectuale, din care au făcut parte personalități politice și socio-culturale ale vremurilor.

Pilonii pe care s-a construit organizația, până mai de curând secretă, sunt egalitatea, libertatea, fraternitatea, rațiunea și toleranța. Masonii au urmărit mereu ideea formării omului mai bun, considerând că prin asta și societatea va deveni mai bună. Dincolo de mituri și conspirații, francmasoneria și-a propus, cu pârghiile pe care le-a avut la îndemână în funcție de regimurile politice, să promoveze gândirea critică, toleranța între oameni, spiritul civic, libertățile individuale și responsabilitățile sociale.