Cum a pus Eminescu în alertă maximă Securitatea în iunie 1989: Ce ascund documentele CNSAS

 :

• „În sfîrșit sîntem acasă”

• Mașina de scris cu caractere latine – un obiect subversiv

• Trenul spre Eminescu: „un drept”

• Microfoane, mușchi de vacă și „măsuri IDEB”

În iunie 1989, la centenarul morții lui Mihai Eminescu, Securitatea a fost pusă în alertă maximă. Documente CNSAS arată cum un eveniment cultural a devenit spațiu de solidaritate româno-moldovenească, supravegheat prin note informative, microfoane și rapoarte secrete, scrie Mediafax.

  În iunie 1989, într-o Românie aparent înghețată politic, dar aflată deja pe marginea prăpastiei, comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu a devenit unul dintre cele mai sensibile evenimente culturale ale ultimului an de comunism. Între 8 și 18 iunie, la Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea și București, Simpozionul Internațional „Mihai Eminescu” a reunit scriitori români și străini, inclusiv delegații din state socialiste și capitaliste.

  Pentru Securitate, amploarea manifestărilor și mai ales prezența scriitorilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au transformat evenimentul într-o operațiune de supraveghere complexă. Documentele aflate astăzi în arhiva CNSAS arată că aproape fiecare gest, întâlnire sau conversație a fost monitorizată.

  „În sfîrșit sîntem acasă”

Unul dintre cele mai emoționante episoade, dar și unul dintre cele mai atent consemnate de Securitate, a avut loc în noaptea de 14 spre 15 iunie 1989. O notă informativă furnizată la 18 iunie de informatorul cu numele conspirativ „Dobrescu” surprinde atmosfera unei întâlniri nocturne organizate de scriitorii din Chișinău:

 „În noaptea de 14 spre 15 scriitorii din Chişinău au propus să facă priveghi. Directorul hotelului le-a oferit o cameră unde s-au adunat toţi delegaţii din Cernăuţi, Chişinău şi din ţara noastră, respectiv 7 sau 8 care au fost premiaţi. Juriul a refuzat să participe la această întîlnire.”

Potrivit aceleiași note, în cameră s-au strâns aproximativ 50 de persoane, care au decis ca fiecare să citească sau să spună ceva:

„Basarabenii, în cor, au recitat Doina de Eminescu şi apoi poezii de-ale lor.”

 Momentul capătă o încărcătură simbolică și politică explozivă atunci când Grigore Vieru, liderul delegației din Chișinău, rostește:

„Eminescu este al nostru.”

Replica vine imediat, din partea Mariei Vilceanu, descrisă de informator drept „mai curajoasă dintre toţi”:

 „Nu Eminescu este al vostru, ci voi sînteţi ai noştri.”

Nota continuă cu o mărturie rară despre dimensiunea emoțională a întâlnirii:

„Unii dintre basarabeni au spus: «În sfîrşit sîntem acasă» şi au început să plîngă.”

 Pentru Securitate, astfel de afirmații depășeau cu mult cadrul unei simple comemorări literare.

Mașina de scris cu caractere latine – un obiect subversiv

Un alt episod revelator este legat de solicitarea lui Nicolae Dabija și Grigore Vieru, consemnată într-o notă internă a Securității, probabil emisă de Direcția I (informații interne). Cei doi scriitori au cerut sprijin pentru obținerea unei mașini de scris cu caractere latine:

 „Nicolae Dabija și Grigore Vieru din R.S.S. Moldovenească, aflaţi în ţara noastră ca invitaţi la Simpozionul Internațional «Mihai Eminescu», au solicitat lui Dumitru Radu Popescu – preşedintele Uniunii Scriitorilor, să-i sprijine în obţinerea unei maşini de scris cu caractere latine.”

 Contextul era extrem de sensibil:

„Au precizat că, începînd cu data de 15 iunie a.c., au obţinut aprobarea pentru tipărirea cu caractere latine a revistei Literatură şi artă, al cărei redactor şef este Nicolae Dabija, dar nu au cu ce să dactilografieze spalturile în limba română, întrucît în U.R.S.S. nu se găsesc maşini de scris cu asemenea caractere.”

Nota consemnează și o afirmație care, pentru autorități, suna aproape sfidător:

„În ce priveşte modalitatea de introducere în R.S.S. Moldovenească a maşinii de scris, cei doi au afirmat că nu ar fi probleme întrucît, fiind recent aleşi în Sovietul Suprem al Republicii, nu vor fi controlați la frontieră.”

Dumitru Radu Popescu urma să informeze Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR, semn că problema a fost tratată la nivel politic înalt.

Trenul spre Eminescu: „un drept”

Gradul de alertă al autorităților române reiese clar și dintr-o telegramă transmisă de la Moscova la 10 iunie 1989, ora 08.00, prin Ministerul Afacerilor Externe. Documentul redă o scrisoare publicată pe prima pagină a săptămânalului Literatura și Arta din Chișinău:

„La 15 iunie 1989, în toată lumea se va omagia centenarul morții lui Mihai Eminescu, clasicul literaturii moldo-române. Noi, băștinașii Moldovei Sovietice, apelăm la Guvernul Moldovei Sovietice și cel al Republicii Socialiste România de a da consimțămîntul să fie pus la dispoziție un tren turistic cu care să plece toți doritorii din Moldova pentru a depune flori la mormîntul lui Eminescu.”

Apelul este formulat într-un limbaj care revendică explicit un drept:

„Dorim să fim înțeleși just, căci un așa eveniment are loc o dată în viață. Rugăm să nu ne lipsiți de acest drept.”

Telegrama a fost transmisă unor nume-cheie ale aparatului de stat și de securitate: Constantin Olteanu, Ion Stoian, Ion Stănescu, Aron Bordea, iar pe un alt exemplar apare menționat și Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului.

Microfoane, mușchi de vacă și „măsuri IDEB”

Dincolo de documentele politice, arhiva CNSAS păstrează și detalii aparent banale, dar extrem de sugestive. Un raport din 13 iunie 1989 consemnează suma de 142 de lei drept:

„cheltuieli măsuri IDEB la Hotel Dorobanți – acțiunea Eminescu”.

Nota de plată aferentă arată consumul a doi ofițeri de Securitate:

– 2 porții de mușchi de vacă
– 2 salate
– 4 chifle
– 1 brifcor
– 2 sticle de apă

În realitate, cei doi ofițeri nu erau simpli clienți:

„Ofițerii de securitate disimulau că sunt clienți ai restaurantului, în timp ce instalau «șipca» – microfonul care intercepta convorbirile ambientale.”

Aceste „măsuri IDEB” (Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor Alimentaţi la Baterie) urmau să înregistreze conversațiile participanților la Simpozionul Eminescu.