Profesorul Petre Răşcanu

Petre Răşcanu a făcut parte din pleiada marilor profesori universitari de la Iaşi, din a doua jumătate a secolului al XX-lea, alături de Aron Densuşianu, A.D. Xenopol, Ştefan Vârgolici, Anton Naum, Teohari Antonescu. El a ilustrat şcoala românească timp de 50 de ani, din care patru decenii numai la Iaşi. Fiu de preot, Petre Răşcanu s-a născut la 18 februarie 1846, în Bârlad. Şi-a făcut studiile primare în oraşul natal şi cele secundare la Academia Mihăileană din Iaşi. Între anii 1881 - 1882 a studiat la Paris epigrafia, istoria şi filologia. Întors în ţară, şi-a susţinut teza de licenţă la Universitatea din Iaşi cu tema „Lefile şi veniturile boierilor Moldovei în 1776” (1887), lucrare premiată de Academia Română. Apoi a funcţionat ca profesor de istorie la Şcoala militară, Institutele Unite şi Pensionul „Humpel” din Iaşi. A fost director al Şcolii normale superioare din Iaşi, între anii 1893 - 1895 şi inspector general al învăţământului secundar (1895 – 1903).
În 1895, la Universitatea din Iaşi, s-a înfiinţat Catedra de istorie antică, pe lângă Facultatea de Litere. Între anii 1895 – 1912, a funcţionat la această catedră profesorul Petre Răşcanu. Cursul său de istorie greacă şi romană, publicat sub formă de manual, a contribuit ani de-a rândul la răspândirea cunoştinţelor de istorie antică.
Despre el, Nicolae Iorga scria: „... Un profesor adevărat a fost, ni-a fost atâtora, venerabilul bătrân, Petre Răşcanu. Cu fraza armonioasă şi deplină, cu tonul sigur şi liniştit, el era o ilustraţie personală a materiei sale”.
Petre Răşcanu a publicat studii şi articole de istoria patriei, în revistele „Convorbiri literare”, „Albina” şi „Arhiva”. În domeniul didactic, Petre Răşcanu a avut o bogată activitate publicistică. Între anii 1887 şi 1902, a editat mai multe manuale de istorie pentru învăţământul secundar, dintre care menţionăm: „Istoria grecilor” (1890), „Istoria romanilor” (1890), „Istoria Orientului” (1891), „Istoria Evului Mediu” (1894), „Istoria contemporană” (1902). De interes s-au bucurat şi lucrările sale referitoare la învăţământul secundar din ţara noastră: „Şcoalele secundare în anul 1895-1896” (1896) şi „Istoricul învăţământului secundar” (1906).
După o lungă şi bogată activitate didactică şi publicistică, Petre Răşcanu a trecut la cele veşnice, în urmă cu un veac, în ziua de 31 august 1913, la Piatra Neamţ.