Moment istoric la Văratec! Trei monahii din vechea vatră a Moldovei, proclamate sfinte

Duminică, 16 august, Mănăstirea Văratec a trăit unul dintre cele mai impresionante momente din istoria sa. În mijlocul unei mulțimi de credincioși veniți din întreaga țară și din Basarabia, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu au fost proclamate solemn, la Văratec, ca noi sfinte ale Bisericii Ortodoxe Române.

Vechea vatră monahală din Neamț a devenit, pentru câteva ore, centrul unei impresionante sărbători religioase. Zece ierarhi au slujit Sfânta Liturghie, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, într-un moment care încununează secole de rugăciune, nevoință și jertfă.

Proclamarea locală vine după momentul solemn de la 6 februarie 2026, când canonizarea celor trei Cuvioase a fost proclamată la Catedrala Patriarhală din București. Acum, Văratecul, locul în care viețile lor s-au împletit cu istoria mănăstirii, le-a primit oficial în rândul sfintelor sale ocrotitoare.

Trei femei, trei destine, aceeași cale spre sfințenie

Cele trei Cuvioase au avut vieți profund diferite, dar unite prin rugăciune, ascultare, muncă și milostenie.

Sfânta Nazaria, prima stareță a Văratecului, a venit aici în jurul anului 1788, după ce a trecut prin grele încercări și a ales viața monahală. Sub îndrumarea Sfântului Paisie de la Neamț, ea a primit misiunea de a conduce noua obște. A pus ordine în viața mănăstirii, a vegheat la zidirea bisericii și a devenit un reper pentru maicile care s-au adunat în jurul ei.

A trecut la Domnul în 1814 și a fost înmormântată în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria sa. Mormântul ei avea să fie descoperit abia în 1973, în timpul lucrărilor de schimbare a pardoselii bisericii.

Sfânta Olimpiada, născută la Iași în 1758, este considerată întemeietoarea Mănăstirii Văratec. Fiică de preot, ea a ales încă din tinerețe calea monahală și, cu binecuvântarea Sfântului Paisie de la Neamț, a căutat locul în care urma să se ridice noua vatră pentru maici.

Împreună cu Sfântul Iosif de la Văratec, a ales locul pe care s-a format așezământul. A construit prima biserică de lemn, apoi a contribuit decisiv la ridicarea bisericii de zid și la dezvoltarea întregii mănăstiri. A fost stareță în mai multe perioade și a transformat Văratecul într-un adevărat centru de cultură și spiritualitate.

Sfânta Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, născută la Iași în 1776, provenea dintr-o familie boierească și a devenit soția marelui ban Grigore Brâncoveanu. După moartea acestuia, și-a dedicat averea și viața celor aflați în suferință.

La București a pus bazele Așezământului Brâncovenesc, cu spital, azil și școală, un impresionant proiect filantropic care avea să funcționeze mai bine de un secol.

În ultimii ani ai vieții, Safta Brâncoveanu s-a retras la Văratec, unde mama sa intrase deja în monahism. Aici a primit numele de Elisabeta și a continuat să-i ajute pe cei săraci, bisericile și mănăstirile din țară și din Sfântul Munte Athos.

„Proclamarea lor nu este numai un privilegiu. Este și o chemare”

Mesajul Patriarhului Daniel, transmis la Văratec, a pus în centrul sărbătorii cele trei virtuți care le-au unit pe cele trei femei: rugăciunea, hărnicia și milostenia.

Mitropolitul Teofan a vorbit, la rândul său, despre lecția pe care o lasă fiecare dintre ele. Nazaria arată puterea rugăciunii curate, Olimpiada demonstrează că responsabilitatea și conducerea nu sunt piedici în calea apropierii de Dumnezeu, iar Elisabeta Brâncoveanu este imaginea concretă a milosteniei transformate în faptă. „Triada sfântă” a Văratecului devine astfel o nouă comoară spirituală pentru Moldova.

Stareța Mănăstirii Văratec, stavrofora Iosefina Giosanu, a sintetizat poate cel mai puternic semnificația zilei: proclamarea celor trei Cuvioase nu este doar un privilegiu pentru mănăstire, ci o responsabilitate pentru generațiile de maici care vor urma.

La final, ierarhii și credincioșii s-au închinat la icoana Sfintelor și la racla cu sfintele lor moaște.

Văratecul are, de acum, trei noi sfinte. Trei nume care nu mai aparțin doar istoriei mănăstirii, ci calendarului Bisericii și rugăciunii credincioșilor. Carmen DEACONU