Ceaiul de Sânziene: beneficii, preparare și contraindicații

Ceaiul de Sânziene este folosit în medicina populară pentru susținerea digestiei și eliminarea apei din organism. Planta conține compuși antioxidanți, însă beneficiile sale terapeutice nu au fost confirmate prin studii clinice ample.

Ce beneficii poate avea ceaiul de Sânziene, cum se prepară și cine ar trebui să îl consume cu prudență.

Înflorite în apropierea solstițiului de vară, Sânzienele sunt legate de una dintre cele mai cunoscute sărbători populare românești. Dincolo de semnificațiile ritualice, florile galbene ale plantei Galium verum sunt culese, uscate și folosite pentru prepararea unui ceai aromat, ușor amărui.

Sânzienele galbene, cunoscute și sub denumirea de drăgaică, sunt plante perene răspândite în Europa, Asia și nord-vestul Africii. Specia Galium verum este recunoscută oficial din punct de vedere botanic, dar nu beneficiază de o monografie terapeutică europeană care să confirme indicații medicale precise.

Ce conține ceaiul de Sânziene

Cercetările fitochimice au identificat în plantă flavonoide, acizi fenolici, iridoide, taninuri, cumarine și alți compuși bioactivi. Această compoziție explică interesul cercetătorilor pentru potențialul antioxidant, antiinflamator și antimicrobian al extractelor de Sânziene.

Rezultatele trebuie însă interpretate cu prudență. Cele mai multe experimente au fost realizate în laborator, pe celule sau pe animale, folosind extracte concentrate. O cană de ceai nu are aceeași concentrație și nu poate fi considerată un tratament.

Ce beneficii poate avea ceaiul de Sânziene

În medicina tradițională, ceaiul de Sânziene a fost utilizat pentru efectul său ușor diuretic, adică pentru stimularea eliminării apei din organism. Planta a mai fost întrebuințată ca adjuvant în disconfortul digestiv, pentru susținerea secreției biliare și calmarea unor spasme ușoare.

Prezența polifenolilor și a flavonoidelor îi conferă ceaiului un posibil efect antioxidant. Acești compuși participă la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, dar consumul infuziei nu poate preveni sau vindeca singur o boală.

Unele cercetări au identificat și proprietăți antiinflamatoare și antimicrobiene ale extractelor de Galium verum. Deși rezultatele sunt promițătoare, dovezile provin în principal din studii preclinice și nu permit recomandarea plantei pentru tratarea infecțiilor, afecțiunilor renale sau bolilor oncologice.

Cum se prepară infuzia

Ceaiul se prepară, de regulă, din părțile aeriene uscate ale plantei. Acestea se lasă la infuzat în apă fierbinte, conform instrucțiunilor înscrise pe ambalaj, apoi lichidul se strecoară. Este preferabil ca planta să provină din surse controlate, deoarece exemplarele culese din apropierea șoselelor sau a terenurilor tratate pot fi contaminate.

Consumatorii trebuie să verifice denumirea botanică de pe etichetă. Mai multe plante din genul Galium sunt vândute popular sub numele de Sânziene, iar proprietățile lor nu sunt neapărat identice.

Cine ar trebui să consume ceaiul cu prudență

Persoanele însărcinate sau care alăptează, copiii, pacienții cu afecțiuni renale, hepatice ori biliare și cei care urmează tratamente medicamentoase ar trebui să ceară sfatul medicului sau farmacistului înainte de consum.

Ceaiul de Sânziene nu trebuie folosit pentru înlocuirea tratamentului prescris. Dacă apar erupții, dureri abdominale, greață sau alte manifestări neobișnuite, consumul trebuie întrerupt.

Sânzienele rămân o plantă valoroasă prin tradiția pe care o poartă și prin compușii descoperiți de cercetători. Beneficiile ceaiului sunt însă mai corect prezentate ca potențiale efecte ale unei infuzii tradiționale, nu ca promisiuni de vindecare. Tania DAMIAN