Poate postul să ajute psihicul? Ce arată studiile despre starea mentală și depresie

Postul a intrat în ultimii ani și în atenția cercetătorilor preocupați de legătura dintre alimentație, creier și sănătatea mintală. O meta-analiză publicată în literatura medicală a concluzionat că diferitele forme de post intermitent nu au avut un impact negativ asupra tulburărilor psihice în populația generală și au fost asociate cu o reducere a scorurilor de depresie, chiar dacă efectele asupra anxietății și dispoziției generale au rămas mai puțin clare.

Date mai noi din literatura de specialitate merg în aceeași direcție, dar cu nuanțe importante. O analiză publicată în 2025 arată că, în cazul adulților sănătoși metabolic, anumite forme de post au fost asociate cu mici îmbunătățiri ale simptomelor depresive și ale stresului perceput, însă amplitudinea efectelor a variat în funcție de starea inițială a participanților și de modul în care a fost supravegheat protocolul alimentar.

Cercetătorii explică aceste posibile efecte prin mai multe mecanisme. Postul poate însemna, pentru unii oameni, mai puține excese alimentare, un program mai stabil al meselor, o disciplină mai bună a somnului și o reducere a consumului impulsiv. În paralel, literatura din zona psihiatriei nutriționale arată că o alimentație de calitate, bogată în nutrienți și mai săracă în produse ultraprocesate, este asociată cu o funcționare mai bună a creierului și cu un risc mai mic de simptome depresive.

În același timp, specialiștii evită să prezinte postul drept o soluție universală. O revizuire a studiilor dedicate postului intermitent și depresiei arată că rezultatele sunt promițătoare, dar încă neuniforme, iar autorii cer cercetări clinice mai solide înainte ca postul să fie considerat un instrument terapeutic clar definit pentru depresie.

Avertismentul principal rămâne același: depresia este o afecțiune care necesită evaluare medicală, iar postul nu poate înlocui tratamentele validate. Organizația Mondială a Sănătății arată că depresia poate fi tratată eficient prin intervenții psihologice, iar în unele cazuri și prin medicație. Măsurile de stil de viață pot avea un rol de sprijin, dar nu trebuie confundate cu tratamentul propriu-zis.

În acest context, postul poate fi privit mai degrabă ca o practică de susținere a echilibrului interior decât ca o terapie în sine. Pentru unele persoane, el poate aduce ordine, control și o stare de claritate mentală. Pentru altele, mai ales dacă este ținut dezechilibrat sau în perioade de vulnerabilitate psihică, poate accentua oboseala, iritabilitatea sau disconfortul. Concluzia desprinsă din studiile recente este una prudentă: postul poate ajuta anumite persoane să își îmbunătățească starea mentală, inclusiv prin reducerea unor simptome depresive, dar nu este un substitut pentru îngrijirea psihologică sau psihiatrică. Teona SOARE