Tensiune maximă în Copou înaintea duelului de sâmbătă

* Politehnica Iași, obligată să câștige acasă, în fața formației AFC Câmpulung Muscel, deja condamnată matematic la retrogradare! * pentru ieșeni, acest meci nu este doar despre trei puncte, ci despre imagine, despre credibilitate și despre evitarea unei prăbușiri morale totale * Selymes a tras o linie dură: există jucători pe care se poate baza și alții care, pur și simplu, nu mai contează

Sâmbătă, de la ora 11:00, în Copou nu va fi doar un simplu meci de fotbal. Va fi un test de orgoliu, de caracter și, poate, de supraviețuire sportivă. Politehnica Iași primește vizita ultimei clasate din Grupa A a play-out-ului, AFC Câmpulung Muscel – o formație deja condamnată matematic la retrogradare ului Ligii 2. Dar tocmai aici stă pericolul: un adversar fără presiune poate deveni imprevizibil, iar pentru ieșeni orice pas greșit ar fi devastator.

În culise, lucrurile sunt departe de liniște. Vestiarul fierbe, iar problemele financiare apasă greu. Restanțele salariale care au depășit trei luni nu mai sunt un zvon, ci o realitate care riscă să fractureze echipa din interior. În acest context tensionat, antrenorul Tibor Selymes încearcă să țină echipa unită și concentrată pe un singur obiectiv: victoria.

Mesajul lui este clar, dar încărcat de subtext: cine intră pe teren trebuie să dea totul. Nu pentru bani, nu pentru promisiuni, ci pentru orgoliu, pentru suporteri și pentru onoarea clubului. Este un apel direct la responsabilitate, într-un moment în care nu toți jucătorii par să înțeleagă gravitatea situației. „Nu ar da deloc bine să pierdem acasă” – fraza care spune tot. Pentru Politehnica, acest meci nu este doar despre trei puncte, ci despre imagine, despre credibilitate și despre evitarea unei prăbușiri morale totale. Mai ales că adversarul vine fără nimic de pierdut, dar cu libertatea de a juca relaxat.

Situația devine și mai apăsătoare dacă privim imaginea de ansamblu: doar trei etape au mai rămas, iar două dintre ele se joacă în Copou. Este ultima șansă de a salva ce se mai poate salva, de a construi un final de sezon care să nu lase un gust amar.

Selymes a tras o linie dură: există jucători pe care se poate baza și alții care, pur și simplu, nu mai contează. Este, practic, o triere în direct, o selecție brutală într-un moment critic. Cei care nu s-au antrenat corespunzător riscă să fie lăsați pe dinafară, într-o demonstrație de autoritate care poate schimba ierarhia din vestiar. Daniel LEONTE